Tipuri de albume și jurnale

Un junk journal este o carte făcută de tine sau recondiționată, pe care o umpli cu hârtie care altfel ar ajunge la gunoi: bonuri, bilete, plicuri mici, pagini din cărți vechi, ambalaje, etichete și resturi de material textil. Pe acestea le lipești, le coși și le suprapui în straturi până devin pagini în care păstrezi amintiri, gânduri sau pur și simplu lucruri frumoase.

Aici contează mai mult să creezi și să aduni decât să spui o poveste ordonată. Marginile rupte, bucățile de bandă puse strâmb și paginile ondulate fac parte din farmec și dau cărții un aer personal. Poți și să scrii în el, de exemplu o însemnare de jurnal, o listă sau citate care îți plac. Pentru că de multe ori conține hârtie veche și acidă, nu e foarte potrivit ca arhivă pentru fotografii originale.

Citește și: Primul tău junk journal, pas cu pas

La scrapbookingul digital îți faci paginile pe calculator, tabletă sau telefon, nu cu hârtie și lipici. Lucrezi cu fotografii digitale și materiale digitale, cum ar fi hârtii de fundal, ornamente, litere și șabloane. Le așezi la locul lor într-un program de editare, fiecare pe un strat separat.

Principiile sunt aceleași ca pe hârtie: o fotografie principală, straturi, culoare și journaling. Doar uneltele diferă. Poți anula orice, poți refolosi un ornament la nesfârșit și îi poți schimba culoarea, iar masa ta rămâne liberă. În schimb, îți lipsește textura hârtiei adevărate, a panglicii și a metalului. Dacă vrei să poți ține paginile în mână, trebuie să le printezi.

Citește și: Cum începi cu scrapbookingul digital

Alege un program care lucrează cu straturi, pentru că pe asta se bazează scrapbookingul digital. Variante des folosite:

• Photoshop: cel mai complet, cu cele mai multe tutoriale și șabloane, dar mai scump și mai greu de învățat.
• Photoshop Elements: mai simplu și mai ieftin, și pentru scrapperi e mai mult decât suficient.
• Affinity Photo: deschide și șabloane PSD și TIFF și merge și pe iPad.
• GIMP: gratuit, dar mai puțin ușor de folosit.
• Canva sau PowerPoint: foarte bune pentru pagini simple, cu mai puțin control.

Verifică dacă programul poate deschide fișiere PNG cu fundal transparent și șabloane PSD. Încearcă întâi o versiune de probă și alege programul cu care îți place să lucrezi în continuare.

Citește și: Ce program să alegi pentru scrapbooking digital

Un scrapbook se învârte în jurul fotografiilor și al poveștilor din spatele lor, un junk journal în jurul joacei cu hârtie găsită. Într-un scrapbook faci de obicei pagini pe evenimente sau în ordine cronologică, adesea într-un album de 30 x 30 cm (12 x 12 inchi) și cu materiale fără acid, ca fotografiile să rămână frumoase mult timp.

Un junk journal este o carte groasă, plină de straturi, plicuri mici și clapete, în care scopul este chiar procesul de creație. Nu e nevoie de fotografii și nu există o ordine fixă. Pentru că folosești multă hârtie veche și acidă, e mai bine să lipești în el printuri sau copii decât fotografii originale.

Granița e neclară. Mulți scrapperi amestecă cele două stiluri, și e perfect în regulă.

Citește și: Ce este scrapbookingul și ce formă ți se potrivește

O carte, lipici și un teanc de hârtie pe care îl ai deja, nimic mai mult. Începe cu:

• o bază: un caiet pe care îl ai deja, o carte veche cu copertă tare sau caiete (signaturi) împăturite de tine
• lipici: un stick de lipici, bandă dublu adezivă și, pentru bucățile grele, un adeziv puternic pentru lucru manual
• o foarfecă
• hârtie și ephemera (hârtiuțe mărunte din viața de zi cu zi): plicuri, bonuri, bilete, reviste, hârtie de cadou, etichete și scrisori vechi
• extra, după preferință: washi tape, ștampile, stickere, panglică și bucățele de material textil

Păstrează totul într-o cutie, ca să vezi ce ai. Nu trebuie să cumperi nimic nou; odată ce începi să fii atent, colecția ta crește de la sine.

Citește și: Primul tău junk journal, pas cu pas

Poți printa pagini separate sau le poți lega pe toate împreună într-o fotocarte. Iată cum procedezi:

• Salvează fiecare pagină ca JPG la 300 dpi, în formatul în care vrei s-o printezi.
• Pentru pagini separate de 30 x 30 cm, caută un serviciu foto care oferă acest format.
• Pentru o fotocarte, pune fiecare pagină ca o singură imagine pe toată pagina, într-un aranjament fără margine.
• Ține textul și detaliile importante la câțiva milimetri de margine, pentru că acolo se taie.

Dacă nu reușești să pui ornamente separate într-un program de fotocarte, termină mai întâi pagina complet și importă-o ca o singură imagine. Culorile de pe ecran diferă adesea puțin, așa că fă întâi un print de probă.

Citește și: Cum printezi pagini digitale și comanzi un fotocarte

Nu, nu există un mod corect sau greșit. Tu hotărăști dacă folosești un caiet pe care îl ai deja sau legi totul singur, dacă folosești doar hârtie găsită sau cumperi și lucruri noi și dacă scrii mult sau puțin în el.

Nici nu trebuie să fie frumos sau ordonat. Paginile dezordonate, colorate, cu margini strâmbe sunt tocmai specifice. Dacă te blochezi pentru că totul trebuie să fie perfect, stabilește-ți un obiectiv mic, de exemplu o bucățică pe zi sau cinci minute de lucru. O temă sau o paletă de culori te poate ajuta să alegi, dar nu e obligatoriu.

Citește și: Primul tău junk journal, pas cu pas

Un bullet journal este un sistem de planificare într-un carnet obișnuit, în care combini agenda, lista de sarcini și jurnalul. Baza este formată din:

• un index la început, cu numerele paginilor
• un future log: o privire de ansamblu asupra anului, pentru programări mai îndepărtate
• un monthly log: un calendar lunar cu sarcini
• un daily log: notițe scurte pentru fiecare zi

Scrii pe scurt, cu simboluri fixe pentru sarcini, programări și notițe (rapid logging), și muți sarcinile neterminate în luna următoare. Un carnet cu puncte și pagini numerotate e practic, dar orice caiet e bun. Mulți oameni își decorează bullet journalul cu stickere și washi tape, deși asta nu face parte din sistemul propriu-zis.

Citește și: Bullet journal: cum funcționează și cum îți faci unul

Nu, desenul nu e necesar pentru niciun tip de jurnal. Un art journal înseamnă să te exprimi, nu să obții un rezultat perfect; liniile tremurate și formele strâmbe îi dau tocmai caracter. Un bullet journal merge foarte bine doar cu un pix negru și o riglă.

Ce te ajută dacă nu desenezi:

• șabloane (stencils), ștampile și bandă de mascare ca să faci forme
• colaj cu imagini din reviste sau cărți vechi
• să umpli o pagină cu o singură culoare care se potrivește cu starea ta
• stickere și washi tape în loc de desene
• scrisul tău de mână, chiar dacă nu e îngrijit

Citește și: Nu trebuie să fii creativ ca să faci scrapbooking

Scrapbookingul hibrid înseamnă să combini hârtia cu digitalul. Se poate face în două feluri:

• Creezi o pagină sau o parte din ea pe calculator, o printezi și o completezi cu ornamente adevărate, cum ar fi panglică, brads (nituri decorative cu două picioare) sau chipboard.
• Printezi materiale digitale, cum ar fi cartonașe de journaling, titluri, hârtii sau etichete (tags), și le folosești pe o pagină obișnuită de hârtie.

Așa combini comoditatea digitalului, cum ar fi textul tastat și fotografiile la dimensiunea potrivită, cu textura hârtiei adevărate. Nu există o proporție fixă: un scrapper face aproape totul digital, altul printează doar un titlu. Cu un editor de text și o imprimantă poți deja să începi.

Citește și: Scrapbooking hibrid: printezi digital, termini pe hârtie

Pe termen lung, de obicei da, deși nu e gratuit. Hârtiile și ornamentele digitale le folosești de câte ori vrei, în timp ce pe hârtie cumperi mereu materiale noi. Nu ai nevoie nici de lipici, unelte de tăiat sau spațiu de depozitare.

Costurile apar în altă parte:

• un calculator sau o tabletă, pe care majoritatea oamenilor le au deja
• software, dacă nu lucrezi cu un program gratuit
• kituri digitale, deși multe sunt gratuite
• printatul: paginile mari separate și fotocărțile costă și ele bani

Dacă printezi puțin și lucrezi cu materiale gratuite, e foarte avantajos. Dacă vrei totul la 30 x 30 cm într-un album, ia în calcul și costurile de printare.

Citește și: Cum începi cu scrapbookingul digital

Un art journal este un caiet de schițe sau un carnet în care lucrezi liber cu vopsea, colaj, ștampile, text și desene. Este un loc în care să te joci și să-ți descarci emoțiile, nu în care să notezi amintiri ordonat. Fotografiile sunt pe plan secundar; culoarea, textura și cuvintele sunt în centru.

Mulți dintre cei care fac art journaling lucrează cu mixed media: materiale diferite amestecate. Adesea începi cu un strat de gesso, un grund alb pe care vopseaua aderă bine și care împiedică trecerea ei pe partea cealaltă. Apoi lucrezi în straturi: fundal, colaj, detalii și text. Un sfert de oră ajunge pentru o pagină, iar o pagină care nu-ți place pur și simplu o acoperi cu vopsea.

Citește și: Art journaling: cum să începi

Pocket scrapbookingul înseamnă scrapbooking cu folii împărțite în buzunare. Strecori fotografii și cartonașe în buzunare, iar aranjamentul foliei face designul în locul tău. Project Life este cel mai cunoscut nume și e folosit des ca termen general.

Foliile se potrivesc de obicei într-un biblioraft cu inele de 30 x 30 cm (12 x 12 inchi), dar există și formate mai mici. Lucrezi în trei pași: întâi alegi fotografiile, apoi umpli restul buzunarelor cu cartonașe de journaling și la final adaugi puține ornamente. Pentru că e rapid și ordonat, e popular printre cei care vor să consemneze ceva în fiecare săptămână sau lună.

Citește și: Pocket scrapbooking și Project Life: cum funcționează

Acestea sunt cele trei forme în care se oferă de obicei materialele digitale:

• Un kit este un set de hârtii și ornamente în același stil. Hârtiile sunt de obicei fișiere JPG; ornamentele și literele separate (alfabete, „alfa”) sunt fișiere PNG cu fundal transparent.
• Un template este un aranjament gata făcut, cu zone pentru fotografii și hârtie, adesea ca fișier PSD, TIFF sau PNG. Cu o mască de decupare (clipping mask) îți pui propriile fotografii și hârtii în acele zone.
• Un quickpage este o pagină finalizată în care doar mai adaugi fotografiile tale.

Pentru o primă pagină, un quickpage sau un template e cel mai rapid. Cu un kit separat ai cea mai multă libertate.

Citește și: Cum începi cu scrapbookingul digital

Nu, nu e nevoie. Poți începe foarte bine cu un caiet, un caiet de schițe sau o carte veche cu copertă tare pe care o ai deja și să lipești straturile în ea. Dacă vrei totuși să-l legi singur, există metode simple:

• să coși signaturi (teancuri mici de hârtie împăturită) într-o copertă, cu o cusătură simplă
• să perforezi găuri și să ții paginile împreună cu inele
• să prinzi signaturile într-o copertă cu elastic, ca la un traveler's notebook
• să faci un acordeon din hârtie groasă, la care poți adăuga pagini mai târziu

Când legi singur, ai libertate la format și hârtie, dar pentru un prim jurnal o carte existentă e adesea cea mai simplă.

Citește și: Cum să legi singur un scrapbook sau un jurnal

Alege un caiet cu hârtie groasă, de cel puțin 200 g/m², pentru că vopseaua, lipiciul și apa fac hârtia subțire să se ondu­leze și să treacă pe partea cealaltă. Variante bune:

• un caiet de schițe mixed media, făcut pentru materiale umede și uscate
• un caiet de acuarelă de aproximativ 300 g/m², dacă lucrezi mult cu apă
• o carte veche cu copertă tare, în care lipești de fiecare dată câteva pagini între ele pentru mai multă rezistență

Un caiet cusut care se deschide complet plat e plăcut pentru paginile duble. Dacă totuși folosești hârtie mai subțire, dă întâi un strat de gesso și lasă paginile ude să se usuce cu o carte grea deasupra.

Citește și: Hârtie care nu se ondulează de la lipici, vopsea și apă

Un traveler's notebook este o copertă din piele sau material textil cu elastic, în care prinzi caiete subțiri (inserts). Poți adăuga și schimba inserturi și poți scoate caietele pline, așa că notebookul crește odată cu tine. Modelul original vine din Japonia; între timp există multe variante.

Mărimile obișnuite sunt formatul standard, de aproximativ 11 x 21 cm, și formatul mai mic, de pașaport, de aproximativ 9 x 12,5 cm. Există inserturi cu linii, pătrățele, puncte sau din hârtie kraft, plus folii cu buzunare pentru bilete și cartonașe. De aceea, un traveler's notebook e folosit des ca jurnal de călătorie, planner sau junk journal mic.

Citește și: Cum folosești și organizezi un traveler's notebook

Alege un carnet rezistent, care se deschide plat și are hârtie care face față lipiciului, benzii adezive și pixului tău. A5 sau mai mic intră ușor în geantă. La ce să mai fii atent:

• Un carnet cusut se deschide frumos; unul cu inele îți permite să adaugi pagini mai târziu.
• Dacă vrei să păstrezi bilete și bonuri, alege ceva cu buzunare sau lipește plicuri mici.
• Dacă pictezi pe drum, ia hârtie mai groasă.
• Pe hârtie subțire, lipește de preferință doar pe o parte, altfel carnetul devine greu și gros.

Mulți călători adună bilete în timpul zilei și scriu seara. Dacă nu reușești, ia notițe scurte și continuă acasă.

Citește și: Cum ții un jurnal de călătorie pe drum, chiar și când ești obosit

Lucrează la 300 dpi și în formatul în care vrei să printezi. O pagină de 12 x 12 inchi (30,5 x 30,5 cm) înseamnă atunci 3600 x 3600 de pixeli; acesta este și formatul majorității hârtiilor digitale. Pentru 20 x 20 cm ajungi la aproximativ 2362 x 2362 de pixeli.

Setează formatul înainte să începi, pentru că dacă mărești ulterior o pagină mică, devine neclară. Micșorarea se poate face oricând fără pierdere de calitate. Pe lângă un JPG aplatizat, păstrează și o versiune cu straturi, de exemplu PSD, ca să mai poți modifica ceva mai târziu. Pentru a distribui pe ecran, ajunge o copie mai mică.

Citește și: Cum printezi pagini digitale și comanzi un fotocarte

Nu chiar: ce ai voie să faci scrie în licența sau în condițiile de utilizare care vin cu fișierele, iar acestea diferă de la un designer la altul. De multe ori se aplică următoarele:

• Pentru uz personal, cum ar fi propriile pagini și albume, ai voie cu orice.
• Să distribui, să trimiți mai departe sau să oferi din nou fișierele în sine nu ai voie aproape niciodată, nici chiar dacă au fost gratuite. Mai bine trimite-le altora linkul.
• Utilizarea comercială, cum ar fi vânzarea de felicitări sau pagini, e permisă doar dacă licența o spune explicit.

Dacă nu scrie nimic sau ai dubii, întreabă designerul. La fel e și cu fonturile și imaginile de pe internet: verifică mereu dacă ai voie să le folosești.

Citește și: Ai voie să folosești asta? Drepturi de autor pentru scrapperi

Un mini-album este un album mic despre un singur subiect, cum ar fi un weekend în afara orașului, o zi de naștere sau un anotimp. Formatul e adesea în jur de 15 x 15 cm sau mai mic, iar câteva pagini sunt de ajuns.

Există multe forme:

• un acordeon din fâșii împăturite
• un album din plicuri sau pungi de hârtie, cu etichete (tags) în ele
• pagini separate de carton prinse în inele
• o cărticică mică legată

Un mini-album e ideal ca să duci până la capăt ceva mic, drept cadou sau ca o completare la o pagină mare. Pentru că ai nevoie de puține fotografii, e și un mod plăcut de a încerca tehnici noi.

Citește și: Cum faci un mini-album: bază, pagini și legare

Da, se poate. Există aplicații cu șabloane gata făcute în care tragi fotografii și text, iar multe programe de design și desen funcționează și pe tabletă. Cu o tabletă și un stylus poți, în plus, să scrii și să desenezi de mână.

Când alegi, fii atent la câteva lucruri:

• Poți importa propriile ornamente PNG și hârtii sau doar ce oferă aplicația?
• Poți exporta ca JPG la 300 dpi pentru printare?
• Unde se salvează paginile tale și poți face o copie de rezervă?

Telefonul e practic pentru pagini rapide, cum ar fi pocket pages. Pentru pagini mari, cu multe straturi, un ecran mai mare e mai comod.

Citește și: Ce program să alegi pentru scrapbooking digital

Da, iar cunoștințele tale vin cu tine. Ce știi despre alegerea fotografiilor, straturi, culoare, spațiu liber și journaling funcționează exact la fel în digital. Doar uneltele se schimbă, iar la început îți ia ceva timp să-ți cunoști programul.

Câteva sfaturi pentru trecere:

• Începe cu un template sau un quickpage, ca să nu pornești de la o pagină goală.
• Învață întâi elementele de bază: straturi, umbre și măști de decupare.
• Încearcă un kit gratuit înainte să cumperi ceva.
• Dacă nu vrei să renunți la rezerva ta de hârtie, alege varianta hibridă: printează părțile digitale și completează-le cu materiale adevărate.

Nu trebuie să alegi; mulți scrapperi le fac pe amândouă.

Citește și: Cum începi cu scrapbookingul digital

Cele două formate standard sunt 3 x 4 inchi (aproximativ 7,6 x 10,2 cm) și 4 x 6 inchi (aproximativ 10,2 x 15,2 cm). O folie des folosită are patru buzunare verticale de 3 x 4 inchi la mijloc și buzunare orizontale de 4 x 6 inchi deasupra și dedesubt. Așadar, o fotografie de 10 x 15 cm intră exact într-un buzunar mare.

Dacă cartonașele alunecă din buzunare, pune o bucățică de bandă dublu adezivă pe spate. Folosește ornamente plate, pentru că bucățile groase se imprimă prin folie și umflă albumul. Alte mărimi, cum ar fi o foaie A4 sau o jumătate de pagină, le poți adăuga ca foaie suplimentară între folii.

Citește și: Pocket scrapbooking și Project Life: cum funcționează

Un smash book are deja pagini pretipărite și decorate, iar un junk journal îl faci în întregime singur. Într-un smash book lipești repede bilete, fotografii și hârtiuțe, adesea cu buzunare, separatoare și loc de scris, fără să planifici prea mult. Numele vine de la o marcă, dar e folosit și pentru orice album liber de lipit.

La un junk journal faci paginile singur, adesea din hârtie veche, cu multe straturi, plicuri mici și clapete. Un gluebook este undeva la mijloc: un caiet obișnuit în care lipești colaje, de obicei fără mult text.

Fă loc înainte să începi să lipești, pentru că fiecare strat îngroașă cartea. Așa rămâne închisă:

• Dacă lucrezi într-o carte existentă, lipește de fiecare dată câteva pagini între ele și rupe câteva pagini dintre aceste grupuri.
• Dacă legi singur, alege un cotor mai lat decât teancul de pagini goale.
• Folosește cât mai multe materiale plate și distribuie bucățile groase prin toată cartea.
• Pune lucrurile voluminoase în plicuri mici sau pungi.
• Lasă vopseaua și lipiciul să se usuce bine înainte să închizi cartea.

E normal ca un junk journal să stea puțin deschis. O panglică sau un elastic în jurul lui ține totul laolaltă.

Citește și: Primul tău junk journal, pas cu pas

Rezumă-te la câteva lucruri pe pagină: una sau două fotografii, puțin text și un mic accent. Paginile mici devin repede aglomerate, iar albumul trebuie să se mai și închidă.

Ce te ajută:

• Alege dinainte trei sau patru culori și un set limitat de hârtii.
• Folosește ornamente plate; nasturii groși și florile fac albumul să stea deschis.
• Ascunde fotografiile și textul în plus în etichete (tags), clapete sau plicuri mici.
• La un album legat sau cu inele, lasă loc în cotor pentru grosimea în plus.
• Fă coperta la final, din resturile de la interior.

Pentru un mini-album care însoțește o pagină mare, șase file, față și verso la un loc, sunt de obicei mai mult decât suficiente.

Citește și: Cum faci un mini-album: bază, pagini și legare

Artist trading cards (ATC-uri) sunt mici lucrări de artă de 6,4 x 8,9 cm (2,5 x 3,5 inchi) pe care le schimbi cu alții. Le faci cu orice tehnică vrei, cum ar fi colaj, ștampile, vopsea, desen sau material textil, pe un suport rezistent.

Există două reguli de bază: un ATC este făcut de mână și nu se vinde, doar se schimbă sau se dăruiește. Pe spate îți scrii numele, un titlu, data și o modalitate de contact. Schimburile se fac prin grupuri de schimb online sau la întâlniri creative. Cartonașele adunate le păstrezi în folii pentru cărți de joc, într-un dosar cu buzunare.

Citește și: Cum faci și schimbi artist trading cards

Un zine este o cărticică mică, făcută de mână, care în mod tradițional se copia la xerox și se împărțea. Scrapperii îl folosesc pentru o poveste scurtă, o ieșire sau o listă. Cea mai simplă variantă o faci dintr-o singură foaie A4, fără lipici sau capse:

• Împăturește foaia în opt dreptunghiuri egale și desfă-o la loc.
• Taie la mijloc de-a lungul pliului lung, doar prin cele două dreptunghiuri din mijloc.
• Împăturește foaia în două pe lungime, împinge capetele unul spre celălalt și pliaz-o într-o cărticică de opt pagini, în format A7.

Fă întâi o probă și numerotează paginile, ca să vezi ce unde ajunge. Decorează înainte de împăturire pentru un fundal continuu sau după, pagină cu pagină.

Depinde de ce vrei să păstrezi și de cum îți place să lucrezi. O regulă orientativă:

• Să păstrezi fotografii și povești pentru mai târziu: un scrapbook.
• Să consemnezi rapid și ordonat în fiecare săptămână sau lună: pocket pages.
• Să faci despre un singur subiect ceva mic și complet: un mini-album.
• Să aduni și să te joci cu hârtie veche: un junk journal.
• Să-ți descarci emoțiile cu vopsea și colaj: un art journal.
• Să organizezi și să planifici: un bullet journal.
• Puțin spațiu sau dorința de a modifica la nesfârșit: digital.

Începe cu ce te atrage cel mai mult. Mulți scrapperi țin după o vreme două sau trei tipuri în paralel.

Citește și: Ce este scrapbookingul și ce formă ți se potrivește

Un scrapbook îl faci de mână, o fotocarte o creezi pe calculator și o dai la tipar. Într-un scrapbook lipești fotografii printate pe hârtie, cu ornamente, journaling și materiale adevărate, cum ar fi panglică și bilete. O fotocarte e tipărită plat, se face mai repede și se recomandă ușor din nou, dar nu poți păstra nimic adevărat în ea.

Un album foto este forma cea mai simplă: fotografii în folii sau pe file goale, fără prea multe ornamente. Scrapbookingul digital e undeva la mijloc: îți creezi paginile ca într-un scrapbook și le printezi ca fotocarte.

Citește și: Scrapbook, fotocarte sau album foto: ce ți se potrivește