Art journaling: cum să începi

Poate le-ai văzut deja: pagini pline de vopsea, bucăți rupte din reviste, o păsărică ștampilată și o singură propoziție scrisă cu litere mari. Asta e art journaling. Arată adesea ca o operă de artă, dar de fapt e un jurnal în imagini. Partea cea mai frumoasă e că nu trebuie să iasă frumos. Iată cum începi, cu puține materiale și fără să știi care e stilul tău.

Ce este un art journal

Un art journal e o carte în care arăți, cu vopsea, colaj, desene, ștampile și cuvinte, ce te preocupă. Un sentiment, o culoare care ți-a făcut poftă, o frază care ți-a rămas în minte, o zi pe care vrei s-o ții minte. Nu există reguli despre ce trebuie să conțină. Contează procesul în sine, nu rezultatul final.

Diferența față de un scrapbook ține mai ales de scop. Un scrapbook păstrează amintiri: fotografiile sunt în centru și e făcut adesea ca să-l răsfoiești mai târziu sau să-l dai mai departe. Un art journal e mai degrabă un loc de joacă. Încerci tehnici, îți pui ordine în gânduri și nu trebuie să explici nimic. Poți pune și fotografii, dar nu e obligatoriu.

Granița e, de altfel, subțire. Mulți scrapperi folosesc tehnici de art journal ca fundal pentru un layout, iar o pagină de art journal cu o fotografie e deja, practic, o pagină de scrapbook.

Ce carte să alegi

Cel mai important e hârtia. Vopseaua, lipiciul și apa fac hârtia subțire să se onduleze, iar ce pui pe o parte se vede și pe cealaltă. De aceea, alege hârtie de cel puțin aproximativ 200 g/m². Hârtia obișnuită de imprimantă are 80 g/m², deci e cu mult peste dublu. Hârtia de acuarelă de în jur de 300 g/m² rezistă și mai bine.

La ce poți fi atent:

• Caietele mixed media sunt făcute pentru materiale uscate și umede deodată. Pentru prima carte, sunt alegerea cea mai sigură.
• Caietele de acuarelă suportă multă apă, dar textura aspră face uneori dificile liniile fine.
• Un caiet cu spirală stă deschis complet plat și poți întoarce ușor o pagină. Un caiet legat se simte mai mult ca o carte adevărată și te lasă să lucrezi peste mijloc.
• A5 e un format bun pentru început: destul de mare ca să te joci, destul de mic ca să-l umpli repede.

Nu trebuie să fie scump. Merge și o carte veche legată, de la un magazin second-hand, o agendă sau un caiet cu hârtie ceva mai groasă. Dă mai întâi paginilor un strat de gesso și, eventual, lipește câte două împreună, ca să devină destul de rezistente.

Materiale de bază ca să începi

Ai nevoie de mai puține lucruri decât te fac să crezi clipurile video. Cu lista asta ajungi departe:

• Gesso: un strat de bază alb care arată ca o vopsea groasă. Face hârtia mai rezistentă, ajută vopseaua să adere mai bine și limitează trecerea umezelii. După uscare, stratul e puțin aspru la atingere, așa că și creionul și pastelul prind mai bine.
• Vopsea acrilică: câteva tuburi de calitate pentru studenți sunt de ajuns. Alb, negru și două-trei culori care îți plac. Vopseaua acrilică e rezistentă la apă după uscare, deci poți lucra strat peste strat.
• Lipici: un lipici stick pentru hârtie sau matte medium (un mediu acrilic care e și lipici, și strat de protecție) pentru hârtie subțire, șervețele și pagini de revistă.
• Pixuri: un fineliner negru rezistent la apă și un pix cu gel alb sau un marker cu vopsea, ca să scrii pe fundal închis la culoare sau vopsit. Carioca obișnuită alunecă adesea greu pe vopseaua acrilică uscată.
• Ustensile: o pensulă lată, un card vechi de plastic cu care să întinzi vopseaua, șervețele umede pentru bebeluși ca să ștergi și o foarfecă.

Utile mai târziu, dar nu necesare: șabloane, ștampile, washi tape, tuș și pastă de texturare. Începe cu puțin și cumpără ceva abia când simți că îți lipsește.

Materialele pentru colaj nu trebuie să le cumperi. Strânge felicitări, hărți vechi, hârtie de cadou, bonuri, pagini de revistă și ambalaje frumoase. Câte un plic sau o pungă cu fermoar pentru fiecare tip îți face mai ușor să găsești ceva mai târziu.

Prima ta pagină: fundal, imagine, cuvinte

O pagină albă și goală te poate bloca. De aceea ajută să gândești în trei straturi. Nu trebuie să le faci pe toate într-o seară: azi fundalul, mâine imaginea și în weekend cuvintele e la fel de bine.

Stratul unu: fundalul

Întinde mai întâi un strat subțire de gesso pe pagină și lasă-l să se usuce. Apoi alege o culoare și vopsește toată pagina. Imediat ce nu mai e albă, primul prag a dispărut.

Câteva moduri simple de a da mai multă viață fundalului:

• Pune puțină vopsea pe un card vechi de plastic și trage-l peste pagină. Dungile și petele goale sunt tocmai frumoase.
• Pune două-trei culori una lângă alta și lasă-le să se amestece puțin acolo unde se ating. Alege culori care se potrivesc, altfel iese maro.
• Lipește bucăți de revistă, hârtie din cărți vechi sau un șervețel și vopsește parțial peste ele.
• Tamponează vopsea printr-un șablon sau stropește puțină vopsea diluată de pe o pensulă.

Lasă fiecare strat să se usuce bine înainte să mergi mai departe. Vopsea udă peste vopsea udă se transformă repede în noroi.

Stratul doi: imaginea

Alege un singur lucru care să atragă privirea. Poate fi o imagine decupată, o ștampilă, o formă simplă precum un cerc sau o inimă, o fotografie sau un desen. Dacă nu știi să desenezi, nu e nicio problemă: colajul și ștampilele fac aceeași treabă.

Pune mai întâi imaginea pe pagină fără s-o lipești și mut-o până când simți că e bine. Apoi lipește-o. Dacă vrei o ștampilă clară pe un fundal aspru și vopsit, ștampilează pe hârtie de mătase subțire și lipește-o pe aceea. Va părea că ai ștampilat direct în carte.

Stratul trei: cuvintele

Cuvintele fac o pagină personală. Poate fi de ajuns un singur cuvânt, o frază care te-a atins sau câteva rânduri despre cum a fost ziua ta. Scrie mare și îndrăznește să-ți folosești scrisul de mână. Literele strâmbe sunt ale tale.

Dacă vrei să scrii ceva ce nu trebuie să citească nimeni, se poate și asta. Scrie pe pagină și apoi vopsește peste, sau scrie pe un cartonaș separat pe care îl ascunzi sub o clapetă.

La final, poți adăuga cu un pix cu gel alb sau cu un fineliner negru linioare, puncte sau un chenar. Asta îi dă finisajul.

Ce faci dacă încă nu-ți cunoști stilul?

E normal și, de fapt, e partea cea mai plăcută. Un stil se naște lucrând, nu gândindu-te la el. Câteva lucruri care ajută:

• Încearcă la fiecare pagină o tehnică nouă. După zece pagini știi ce-ți place și ce nu.
• Lucrează cu o paletă de culori limitată, de exemplu două culori plus negru și alb. Limitele fac alegerea mai ușoară.
• Folosește o temă sau un cuvânt ca punct de plecare când nu știi ce să faci: un anotimp, un loc, un vers dintr-un cântec.
• Urmează liniștit un tutorial și copiază-l. E exercițiu, iar alegerile tale se strecoară în el de la sine.
• Răsfoiește înapoi o dată pe lună. Ce pagini te bucură? Ce culori și tehnici revin mereu? Acolo e stilul tău.

Paginile urâte fac parte din proces. Poți oricând să lucrezi peste ele, un strat de gesso face totul din nou ca nou. Sau le lași așa, ca dovadă că ai încercat ceva.

Trebuie să-ți arăți paginile?

Nu. Un art journal e al tău. Mulți oameni îl păstrează complet privat, tocmai pentru că asta le dă libertatea să mâzgălească și să fie sinceri. Nu trebuie să explici nimic nimănui.

Unora le place să arate din când în când o pagină, unei prietene, la o după-amiază creativă sau online. Asta te poate inspira și îți poate da încredere, dar nu e o condiție. Dacă vrei să păstrezi sau să arăți o pagină fără să dai cartea din mână, o poți scana și poți alege tu cine o vede.

Pune-ți cartea într-un loc de unde o iei ușor și fă o pagină când ai chef. De trei ori pe lună e de ajuns. Nu e vorba de perseverență, e vorba de plăcere.