Cum faci și schimbi artist trading cards

Un artist trading card, pe scurt ATC, este o operă de artă în miniatură, cât o carte de joc. Nu o faci ca s-o păstrezi, ci ca s-o schimbi cu un alt scrapper sau artist. Tocmai formatul mic face totul accesibil: într-o jumătate de oră ai terminat ceva, iar dacă nu iese, aproape că n-ai pierdut nimic.

Ce sunt, de fapt, ATC-urile

ATC-urile așa cum le știm azi vin din lumea artei de la sfârșitul anilor ’90. Un artist elvețian organiza la Zürich sesiuni de schimb, unde oamenii își dădeau unii altora cartonașe făcute de mână. Ideea s-a răspândit repede, mai întâi prin serile de schimb, apoi prin internet și prin poștă.

Artiștii făceau de mult lucrări mici, ca să le schimbe sau ca să se prezinte. Nou era formatul fix. A fost preluat de la cartonașele de baseball și de la alte cartonașe de colecție, așa că ATC-urile încap în aceleași folii și mape.

ATC sau ACEO

Vei da și peste termenul ACEO. Vine de la Art Cards, Editions and Originals. Formatul e exact același, dar scopul diferă: un ACEO e făcut ca să fie vândut. Poate fi un original sau o imprimare într-un tiraj mic, numerotat.

Un ATC îl schimbi sau îl dai cadou. Dacă vrei să-ți vinzi cartonașele, numește-le ACEO-uri. Așa e clar pentru toată lumea care e înțelegerea.

Cele două reguli de bază

De fapt, sunt doar două reguli pe care le respectă toată lumea.

1. Formatul este 6,4 x 8,9 cm, adică 2,5 x 3,5 inci. Poate fi vertical sau orizontal, dar dimensiunea în sine e fixă. Un cartonaș mai mare sau mai mic nu e un ATC.
2. Nu le vinzi. ATC-urile trec din mână în mână, ca schimb sau ca mic cadou.

Pe lângă asta, există obiceiuri pe care le păstrează cei mai mulți dintre cei care fac schimb. Un ATC e făcut de mână și e unic, sau cel mult face parte dintr-o serie mică. O imprimare gata făcută, pe care doar o decupezi, nu se pune. Iar cartonașul are o bază rezistentă, de obicei cardstock (carton gros, uni), ca să nu se îndoaie în folie sau în plic.

Din ce le faci

Începe cu o coală groasă și taie din ea câteva cartonașe de bază, la dimensiunea corectă. Hârtia de acuarelă de aproximativ 300 de grame e potrivită dacă lucrezi cu apă sau vopsea. Pentru colaje ajunge un cardstock obișnuit sau cartonul unei cutii de cereale.

Apoi poți pune pe el aproape orice. Câteva idei care merg bine pe formatul acesta:

• O bucățică dintr-o pagină de carte veche, ca fundal. Alege o pagină cu un font frumos sau cu notițe pe margine și folosește doar o mică parte din ea.
• Ambalaje: partea imprimată a unei cutii de ceai, un logo sau un șir de cifre, dar și interiorul gri al cartonului. O bucățică e de ajuns.
• Ștampile, washi tape, timbre vechi, un năsture sau o bucată de dantelă.
• Un fundal cu distress ink: apasă puțină cerneală pe o folie netedă de plastic, pulverizează apă până se formează picături și trage cartonașul prin ea. Lasă la uscat și repetă până îți place. Apoi ștampilează un motiv într-o culoare contrastantă.
• O imprimare mică a unei fotografii de-ale tale, decupată în formă de timbru.
• Cuvinte răzlețe dintr-o poezie sau dintr-o revistă, tăiate în fâșii.

Cum compui pe un format mic

Pe 6,4 pe 8,9 cm, e mai important ce lași deoparte decât ce adaugi. Alege un singur subiect și lasă-i spațiu. Așază-l la mijloc sau într-unul dintre punctele de intersecție, dacă împarți cartonașul în trei, atât pe lungime, cât și pe lățime.

Rămâi la trei sau patru culori și lasă o porțiune liniștită goală. Lucrează din spate în față: întâi fundalul, apoi stratul din mijloc și abia la final liniile și detaliile. Mulți scrapperi fac întâi un fundal și se gândesc ce pun pe el abia după ce s-a uscat.

Cu bandă spumă sau pernuțe 3D sub motivul principal obții profunzime. Folosește-le cu măsură, pentru că un ATC trebuie să încapă și într-o folie. O margine închisă la culoare, tamponată cu cerneală de jur împrejur, desăvârșește cartonașul.

Un obicei util: taie zece cartonașe de bază deodată și termină-le ca serie. Îți scoți materialele o singură dată și, după zece bucăți, vezi chiar progres. Și fără talent la desen îți iese, cu șabloane, ștampile și bandă de mascare.

Dacă faci mai multe cartonașe care merg împreună, se numesc diptic (două cartonașe), triptic (trei) sau serie. Asta notezi și pe spate.

Ce scrii pe spate

Spatele e cartea de vizită a ATC-ului tău. Cine îl primește vrea să știe de la cine vine. Scrie pe el cel puțin:

• numele tău sau numele sub care faci schimburi
• titlul cartonașului
• data și, eventual, locul
• o cale prin care poți fi contactat, de exemplu o adresă de e-mail
• la o serie: numărul, de exemplu 2 din 3

Unii își numerotează toate cartonașele la rând, ca să țină socoteala câte au făcut. Poți scrie spatele de mână, îl poți ștampila sau poți lipi o etichetă mică. Folosește un pix care nu se întinde și nu se vede prin hârtie.

Cum funcționează schimbul

Poți face schimb în două feluri: față în față sau prin poștă. La o sesiune de schimb îți pui cartonașele pe masă și faci schimb cu cine vrei. Se poate la o după-amiază de scrapbooking, la un târg de hobby sau cu câteva prietene.

Prin poștă, de obicei se face printr-un grup sau un forum. Există atunci o temă, de exemplu toamna, păsări sau un teanc de cărți, și un termen-limită. Adesea, o singură persoană adună toate cartonașele și îi trimite fiecăruia tot atâtea altele înapoi. Poți să te înțelegi și direct cu cineva: tu trimiți două, celălalt îți trimite două înapoi.

Câteva lucruri la care să fii atent:

• Trimite doar cartonașe pe care ți-ar plăcea și ție să le primești. Schimbul se bazează pe încredere.
• Respectă tema și termenul-limită.
• Pune ATC-ul într-o folie sau între două bucăți de carton, ca să nu se îndoaie. Cu embellishments groase pe el, plicul poate ieși prea gros pentru o scrisoare obișnuită, așa că verifică asta înainte să-l pui la poștă.
• Dacă ai emoții, începe cu un singur schimb cu cineva pe care îl cunoști.

Cum păstrezi ATC-urile

Odată ce începi să faci schimb, ai repede un teanc. Pentru că dimensiunea e aceeași cu a cartonașelor de colecție, încap în foliile cu buzunare făcute pentru ele, cu nouă buzunare pe coală. Așa vezi fața și poți scoate cartonașul o clipă ca să citești spatele. Alege folii din polipropilenă sau poliester, fără PVC.

Poți face și singur o cutiuță sau o mapă, de exemplu cu o pliere acordeon și un șir de buzunărele de hârtie, în fiecare încăpând câte un cartonaș. O semilună decupată din marginea de sus a fiecărui buzunar le face ușor de scos. Fă întâi o probă din hârtie subțire, înainte să tai din hârtia ta frumoasă.

Dacă vrei să-ți arăți colecția și celor care locuiesc departe, scanează fața și spatele împreună. Așa ai păstrat totodată și de la cine a venit fiecare cartonaș.