Primul tău junk journal, pas cu pas

Un junk journal e o carte pe care o alcătuiești singur din hârtie care altfel ar fi ajuns la gunoi. Pentru primul îți trebuie puține lucruri: o bază, un teanc de „junk”, ceva cu care să lipești și o după-amiază liniștită. Mai jos afli cum să te apuci, de la alegerea cărții până la ultimul plic pe care îl lipești înăuntru.

Alege o bază care ți se potrivește

Există trei puncte de pornire obișnuite. Niciunul nu e mai bun decât celelalte. Depinde cât vrei să meșterești înainte să te apuci de lipit.

• Un caiet sau un carnet. Ăsta e cel mai simplu început. Un caiet fără linii, A5 sau mai mare, e plăcut de folosit, iar unul care stă nefolosit de ani de zile într-un sertar e ideal. Lipești în el hârtie de fundal și straturi, și ajunge de la sine să arate ca o carte făcută de mână.
• O carte veche cu copertă tare. Scoți paginile și prinzi în coperta goală caiete făcute de tine. O copertă de pânză sau un titlu vechi îi dau cărții imediat personalitate. Poți să lași și paginile și să lucrezi pe ele, dar atunci trebuie să faci loc (despre asta, mai jos).
• Caiete pliate de tine, într-o copertă proprie. Pliezi hârtie, o coși în caiete și faci o copertă din carton gros, dintr-o cutie de cereale sau dintr-o cutie de biscuiți. E cea mai multă muncă, dar alegi tu în întregime formatul și hârtia.

Vei vedea și jurnale cu inele, în care poți muta foile libere, sau cu elastice în cotor, ca la un traveler's notebook, în care poți schimba caietele. Pentru prima carte, păstrează lucrurile simple: un singur caiet sau o singură copertă cu două-trei caiete.

Pornește de la o direcție vagă

O carte goală te poate bloca. O temă te ajută să pornești: un anotimp, o călătorie, grădina ta, scrisori vechi sau totul în albastru și maro. Nu trebuie să fie un plan strict.

Câteva culori care revin mereu țin cartea laolaltă, chiar dacă fiecare foaie vine din altă parte. Așa, mai târziu, o simți ca un întreg și nu ca un teanc de încercări răzlețe.

Ce aduni și de unde

Prin „junk” se înțelege tot ce e din hârtie sau material textil și ai arunca în mod normal, dar e frumos sau păstrează o amintire. Pregătește o cutie sau o mapă și pune în ea, câteva săptămâni, tot ce îți iese în cale.

• Plicuri, inclusiv cele cu fereastră sau cu timbru
• Bilete de tren, de muzeu sau de cinema, meniuri și chitanțe
• Felicitări și cărți poștale vechi
• Pagini din cărți și dicționare scoase din uz, partituri și hărți
• Reviste, hârtie de ambalat, hârtie de mătase folosită, șervețele și filtre de cafea
• Ambalaje cu imprimeuri frumoase, pungi de hârtie și carton
• Resturi de panglică, dantelă, material, nasturi și sfoară
• Resturi de hârtie decorativă (hârtie cu imprimeu) și stickere pe care nu le folosești niciodată

Caută întâi acasă și apoi mai departe. Magazinele second-hand, târgurile de vechituri și anticariatele au adesea, pe bani puțini, cărți vechi cu ilustrații, cum ar fi manuale despre plante și animale. Întreabă și oamenii din jur: o bunică sau o vecină mai are uneori scrisori vechi, cărți poștale sau tipare de croitorie. Dacă îți lipsește ceva, poți printa imagini libere de drepturi.

Ai grijă totuși la bonurile de casă. Sunt tipărite adesea pe hârtie termică și se decolorează după o vreme. Scrie lângă ele ce e mai important, dacă vrei să-ți amintești bonul.

Cum faci un caiet

Un caiet (sau signatură) e un teanc mic de foi pliate, cusute între ele la mijloc. Amestecă liniștit tipurile de hârtie: o foaie de desen, o pagină de carte, un plic, o bucată de hârtie kraft.

1. Ia patru sau cinci foi, de exemplu foi A4 pe care le pliezi în două, la A5. Așa obții opt până la zece file pe caiet. Foile mai mici le pliezi odată cu ele; devin de la sine file intercalate.
2. Pliază foile împreună în două și apasă pliul cu degetul mare sau cu o riglă.
3. Așază caietul lângă copertă. Foile trebuie să fie puțin mai mici decât coperta, ca să nu iasă nimic în afară.
4. Fă-ți un șablon de găurit: o fâșie de hârtie pliată, cu trei găuri, una la mijloc și două la câțiva centimetri de margine sus și jos. Pune-l în pliu și găurește toate foile cu o sulă sau cu un ac gros. Fă aceleași găuri în cotorul copertei. Dacă lucrezi cu mai multe caiete, fiecare primește propriul rând de găuri în cotor.
5. Coase caietul și coperta deodată, cu ață rezistentă (ața cerată merge cel mai bine). Începe dinăuntru, din gaura din mijloc, și ieși în afară. Intră prin gaura de sus, mergi pe dinăuntru până la gaura de jos și ieși din nou în afară. La final, intră prin gaura din mijloc. Pune cele două capete de o parte și de alta a cusăturii lungi și înnoadă-le strâns.

Dacă nu vrei să coși, poți să capsezi caietul în pliu. Poți și să lipești caietele în cotorul unei cărți vechi cu o fâșie de material sau de hârtie, ori să pui filele într-un biblioraft cu inele.

Cum umpli paginile

Începe cu fundalurile. Lipește pe o pagină goală o pagină de carte, o bucată de hartă sau hârtie de ambalat. Apoi construiești strat cu strat, cu formate și texturi diferite.

• Așază totul întâi liber și mută lucrurile până ești mulțumit. Fă o poză înainte să lipești, ca să știi cum stăteau.
• Rupe marginile în loc să le tai. O margine ruptă arată mai blând.
• Fă buzunare dintr-o jumătate de plic sau dintr-o fâșie de hârtie lipită pe trei laturi. Lipește doar marginile, altfel buzunarul nu se mai deschide.
• Pune în buzunarele astea etichete, bilete sau un bilețel împăturit.
• Lasă pe fiecare spread (două pagini alăturate) un locșor liber ca să scrii ceva, fie și doar o dată sau o singură propoziție.

Folosește un lipici stick sau bandă dublu adezivă și fii zgârcit cu lipiciul lichid, pentru că hârtia subțire se ondulează de la el. Pune o foaie de ciornă sub pagină ca să prinzi resturile de lipici. Lasă totul să se usuce bine înainte să închizi cartea.

Are voie să fie dezordonat?

Da. Frumusețea unui junk journal e tocmai că nu e lustruit: tipuri diferite de hârtie, margini strâmbe, o pată de cafea, culori care nu se potrivesc chiar de tot. Cine e obișnuit să vrea totul perfect descoperă aici că o bucată de material vopsită în pete sau o margine inegală îi dau cărții personalitate.

Uită-te liniștit la alte jurnale ca să-ți faci idei, dar nu-ți compara paginile cu ele. Prima ta carte e o carte de exercițiu. Începe cu câteva pagini, vezi ce îți place și lasă-ți stilul să apară de la sine. Cartea devine mai frumoasă cu cât are mai multe în ea.

Cum eviți să se îngroașe prea tare

Fiecare bucățică de hârtie, panglică și bilet face cartea mai groasă. Adesea îți dai seama abia când coperta nu se mai închide. Te ajută lucrurile astea:

• Fă loc înainte să începi. Într-un caiet existent sau într-o carte veche, rupe din câteva în câteva pagini un număr de file sau lipește câteva între ele. Păstrează filele rupte pentru alt proiect.
• Păstrează caietele subțiri. Patru sau cinci foi pe caiet sunt de ajuns.
• Fă cotorul unei coperte făcute de tine puțin mai lat decât teancul de caiete, ca să fie loc pentru ce se adaugă.
• Împrăștie lucrurile groase, cum ar fi nasturii, biletele pliate și materialul, prin toată cartea, în loc să le îngrămădești pe un singur spread. Pe cât se poate, ține-le departe de cotor.
• Alege mai des materiale plate, cum ar fi hârtia de mătase, șervețelele și paginile de carte subțiri.
• Închide cartea cu o panglică sau un elastic. Puțin bombată e normal să fie.

Un junk journal aproape fără buget

Nu trebuie să cumperi nimic ca să începi. Nu-ți trebuie un kit și nici un pachet de printabile. Atât e de ajuns:

• un caiet vechi sau o copertă dintr-o cutie de cereale
• un ac și ață rezistentă, sau un capsator
• o foarfecă și un lipici stick
• o cutie cu hârtie adunată

Folosește ce ai deja: stickere pe care le-ai găsit prea frumoase ca să le folosești, resturi de washi tape (bandă adezivă decorativă din hârtie), panglici de la cadouri și desene ale copiilor. Dacă vrei totuși să printezi ceva, alege imagini fără drepturi și printează-le pe hârtie ceva mai groasă. Pe hârtia subțire de imprimantă par repede șterse și se ondulează la lipit.

Dacă vrei să cumperi un singur lucru, alege un lipici stick bun sau o bandă bună. Restul vine de la sine, pagină cu pagină.