Fotografii și păstrare

Păstrează-le într-un loc răcoros și uscat, în partea locuită a casei, de preferat culcate și ferite de lumina directă a soarelui. Podul, pivnița, garajul și magazia sunt cele mai proaste locuri. Căldura face hârtia și lipiciul fragile, iar umezeala atrage mucegaiul și dăunătorii.

Ce ajută:

• un dulap lângă un perete interior, nu lângă calorifer sau lângă un perete exterior
• o temperatură în jur de temperatura camerei sau puțin mai scăzută
• o umiditate a aerului cam între 30 și 50 la sută
• albumele groase și grele păstrate pe orizontală
• o cutie potrivită, care le apără de praf și lumină

Variațiile mari de căldură și umezeală fac mai mult rău decât un loc care nu e ideal, dar rămâne stabil.

Citește și: Cum păstrezi scrapbookurile: loc, temperatură și umiditate

Polipropilena (PP), poliesterul (PET, cunoscut și ca Mylar) și polietilena (PE) sunt sigure. Evită PVC-ul: în timp eliberează substanțe care decolorează fotografiile și le fac să se lipească. PVC-ul se recunoaște adesea după mirosul puternic de plastic și după senzația moale, ușor lipicioasă. Dacă nu scrie din ce plastic e făcută o folie, nu presupune că e sigură.

Ai grijă și la umezeală. Într-o încăpere umedă, fotografiile se pot lipi de orice fel de plastic. Așa că pune fotografiile în folie doar când sunt uscate și nu le păstra niciodată într-o pungă de plastic legată. Acolo umezeala rămâne prinsă și imaginea se degradează mai repede.

Citește și: Folii de protecție: ce plastic e sigur pentru fotografii

Folosește colțare foto. Așa nu ajunge lipici pe fotografie și o poți scoate oricând din album. Alege colțare din hârtie fără acid sau din plastic sigur, cum ar fi polipropilena.

Dacă vrei totuși să lipești, ia un adeziv fără acid, sigur pentru fotografii. Fă asta doar cu printuri pe care le ai și în format digital sau ca negativ. Fotografiile vechi, unicat, e mai bine să nu le lipești niciodată.

Evită:

• banda adezivă obișnuită și banda dublu adezivă fără mențiunea „sigur pentru fotografii”
• capsele, agrafele și elasticele
• lipiciul de uz casnic și cauciucul lichid (rubber cement)

Banda adezivă se decolorează și, când o dezlipești, poate smulge stratul de imagine.

Citește și: Ce adeziv folosești pentru fotografii, hârtie și ornamente

„Fără acid” înseamnă că hârtia sau cartonul are, la fabricare, un pH de 7 sau mai mare, adică e neutru sau ușor bazic. Hârtia acidă se îngălbenește, devine fragilă și își poate transmite aciditatea fotografiilor care stau lipite de ea.

„Fără acid” spune ceva doar despre momentul în care a fost fabricată hârtia. Hârtia care conține lignină poate deveni acidă cu trecerea anilor. De aceea, pe albumele și hârtia de calitate scrie adesea și „fără lignină” sau „tamponat”.

Pentru tot ce stă direct lipit de o fotografie, cum ar fi foile de album, foliile și colțarele, „fără acid” e minimul. Pentru decorațiunile aflate mai departe de fotografii nu e chiar atât de strict, deși aciditatea se poate răspândi pe o pagină.

Citește și: Hârtie fără acid și fără lignină: ce înseamnă și când contează

Da, mai ales cele vechi. Foile albumelor autoadezive, numite adesea albume magnetice, au un strat de lipici sub o folie care e de obicei din PVC. După ani, lipiciul acela se decolorează, pătrunde în fotografie, iar fotografiile ajung lipite de nu le mai poți desprinde. Cartonul de dedesubt e adesea acid.

Dacă ai un astfel de album:

• scanează sau fotografiază mai întâi fiecare pagină așa cum e
• încearcă să desprinzi fotografiile cât încă se mai poate
• dacă nu merge, nu forța nimic și păstrează scanarea ca backup

Albumele autoadezive noi cu mențiunea „sigur pentru fotografii” sunt mai bune decât cele vechi. Totuși, colțarele foto sau foliile cu buzunare rămân alegerea mai sigură.

Citește și: Cum salvezi albumele magnetice și albumele negre vechi

Scanează printurile obișnuite la cel puțin 300 dpi. Alege 600 dpi pentru fotografiile mici pe care vrei să le printezi mai mari sau pe care vrei să le mărești pe ecran. Diapozitivele și negativele sunt atât de mici încât trebuie să mergi mult mai sus, adesea la 2400 dpi sau mai mult.

În plus:

• salvează fișierele principale ca TIFF sau PNG, pentru că nu pierd din calitate, și apoi fă copii JPEG pentru a le trimite altora
• scanează și spatele, dacă e ceva scris acolo
• curăță de praf geamul scanerului înainte să începi
• păstrează scanările în cel puțin două locuri

Mai bine scanezi la o rezoluție mai mare decât crezi că ai nevoie. O fotografie fragilă e de preferat să o scanezi o singură dată.

Citește și: Cum digitalizezi albume vechi fără să le deteriorezi

Socotește 300 de pixeli pe inch (2,54 cm) de print. Atunci ajungi cam la:

• 10 x 15 cm: 1181 x 1772 pixeli
• 13 x 18 cm: 1535 x 2126 pixeli
• A4 (21 x 29,7 cm): 2480 x 3508 pixeli
• 30 x 30 cm (12 x 12 inch): 3600 x 3600 pixeli

Dacă nu ajungi chiar acolo, 200 de pixeli pe inch sunt adesea suficienți pentru o fotografie dintr-un album.

Mai mulți pixeli nu înseamnă automat o fotografie clară. Neclaritatea din cauza mișcării sau o fotografie care nu a fost focalizată bine se văd și mai tare pe un print. De aceea, uită-te la fotografie la 100 la sută înainte să o dai la printat.

Citește și: Cum printezi poze pentru scrapbook: acasă sau la un foto-studio

Nu. „Fără acid” se referă la aciditatea hârtiei acum, „fără lignină” la ce se întâmplă mai târziu. Lignina e o substanță din lemn care dă rezistență hârtiei. Sub influența luminii și a aerului, lignina se descompune și se formează acizi. De aceea se îngălbenește atât de repede hârtia de ziar.

Așadar, hârtia poate fi fără acid când o cumperi și totuși să conțină lignină. După ani, devine oricum acidă. Pentru albume și pentru hârtia care stă lipită de fotografii, vrei ambele: fără acid și fără lignină. Dacă pe ambalaj scrie doar „fără acid”, nu știi sigur dacă hârtia e și fără lignină.

Citește și: Hârtie fără acid și fără lignină: ce înseamnă și când contează

Înseamnă că producătorul consideră produsul potrivit pentru păstrare îndelungată, dar nu e un termen protejat. Nu există un standard oficial pentru ce poate fi numit „archival”, „calitate de muzeu” sau „sigur pentru fotografii”.

De aceea, uită-te după mențiuni concrete:

• fără acid și fără lignină, la hârtie și carton
• tipul de plastic: polipropilenă, poliester sau polietilenă
• PAT, Photographic Activity Test (ISO 18916)

PAT este testul recunoscut care verifică dacă un material reacționează cu fotografiile. Un produs care trece testul poate fi numit sigur pentru fotografii, deși testul nu spune nimic despre aciditate sau lignină. Pentru paginile obișnuite nu trebuie să fii atentă la asta. Pentru fotografiile de familie de valoare, PAT e un reper bun.

Citește și: Hârtie fără acid și fără lignină: ce înseamnă și când contează

Lucrează cu grijă și cu răbdare. Dacă nu merge fără forță, lasă fotografia unde e. O fotografie ruptă e pierdută, pe una lipită o poți oricând scana.

Încearcă așa, în ordinea asta:

• scanează mai întâi toată pagina
• strecoară o spatulă subțire de metal sau teflon sub un colț și înaintează foarte încet
• la albumele autoadezive merge ața dentară necerată, pe care o treci pe sub fotografie ca pe un mic ferăstrău
• un uscător de păr pe treapta cea mai mică, ținut la distanță, poate înmuia puțin lipiciul vechi; nu-l ține mult timp în același loc

Nu folosi niciodată apă sau solvent. Dacă o fotografie prețioasă e lipită de-a binelea, cere sfatul unui restaurator.

Citește și: Cum desprinzi în siguranță fotografii lipite dintr-un album vechi

Depinde de album. Scoate-le dacă albumul însuși le strică, de exemplu un album autoadeziv cu folie de PVC sau un album care se desface sau face mucegai. Lasă-le acolo dacă albumul spune el însuși o poveste. Un album de la bunici e valoros ca întreg, cu legendele, ordinea și aranjarea lui.

În al doilea caz, protejezi albumul în loc să-l desfaci:

• scanează fiecare pagină
• pune foi intercalare fără acid între pagini
• păstrează-l culcat într-o cutie potrivită

Dacă stai în cumpănă, lasă fotografiile acolo. Le poți scoate oricând mai târziu, dar să pui totul la loc cum era nu mai poți.

Citește și: Cum salvezi albumele magnetice și albumele negre vechi

Scanează sau fotografiază totul înainte să desprinzi sau să muți ceva. Așa ai o copie dacă ceva nu merge bine și știi și mai târziu exact cum arătau paginile.

Apoi:

• uită-te ce nu e în regulă: foi desprinse, lipici îngălbenit, mucegai, fotografii lipite
• notează ce se știe despre cine, unde și când, cât timp mai sunt rude care își amintesc
• păstrează ordinea inițială
• stabilește ce vrei: doar să-l păstrezi în siguranță, să-l digitalizezi sau să faci un album nou

Regula de bază: nu face rău. Un album pus în siguranță într-o cutie e mai bun decât un album reparat pe jumătate, plin de bandă adezivă.

Citește și: Cum salvezi albumele magnetice și albumele negre vechi

Fotografiază-l de sus, cu paginile în sus. Nu-l apăsa deschis pe geamul unui scaner, pentru că așa se poate rupe cotorul și se pot deplasa fotografiile desprinse.

Iată cum procedezi:

• așază albumul deschis pe o suprafață moale și sprijină ambele părți, de exemplu cu prosoape rulate, ca să nu se deschidă mai mult decât e nevoie
• pune camera sau telefonul pe un trepied, drept deasupra paginii
• fotografiază la lumină naturală uniformă sau cu două lămpi puse oblic, din lateral, fără bliț
• verifică dacă fiecare fotografie e clară

Fotografiile desprinse pe care le poți scoate în siguranță le scanezi apoi separat, pe un scaner flatbed.

Citește și: Cum digitalizezi albume vechi fără să le deteriorezi

Pentru că un print e mult mai mare decât ecranul telefonului, iar fotografia ta nu are destui pixeli pentru asta. Pe telefon, pixelii stau foarte aproape unii de alții, așa că un număr mic nu se observă. La print, pixelii aceia se împart pe o suprafață mai mare și deodată vezi ce lipsește.

Cifra de 72 dpi din proprietăți nu spune mare lucru aici. Contează numărul total de pixeli. O fotografie de 4000 x 3000 de pixeli cu eticheta 72 dpi se poate printa fără probleme, una de 800 x 600 de pixeli nu, orice ar scrie la ea.

Adesea fotografia a fost trimisă printr-o aplicație de chat sau pe rețelele sociale. Acestea micșorează mult fotografiile. Cere originalul sau roagă să ți se trimită fișierul la dimensiunea reală pe e-mail ori printr-un serviciu de transfer pentru fișiere mari.

Citește și: Cum printezi poze pentru scrapbook: acasă sau la un foto-studio

Las-o să se usuce cât mai repede, cu imaginea în sus, într-o încăpere răcoroasă, cu puțin curent de aer. Cu cât o fotografie stă udă mai mult timp, cu atât e mai mare riscul de mucegai și ca stratul de imagine să se lipească.

• clătește cu grijă noroiul cu apă curată și rece
• nu atinge partea cu imaginea și nu pune nimic pe ea
• scoate fotografiile din folii și din album și întinde-le separat, una lângă alta
• nu trage de fotografiile lipite între ele sau de geam dacă simți rezistență
• nu folosi uscătorul de păr sau caloriferul

Dacă nu reușești să le usuci în una sau două zile, de exemplu după o inundație, pune fotografiile la congelator, fiecare ambalată separat. Un restaurator le poate trata mai departe ulterior.

Mai bine nu. Banda adezivă se decolorează, lipiciul pătrunde în hârtie, iar când o dezlipești se duce adesea și o bucată din stratul de imagine. Laminarea nu se mai poate desface: folia rămâne pentru totdeauna lipită de fotografie.

Mai bine:

• pune fotografia ruptă într-o folie de poliester sau polipropilenă, ca bucățile să rămână împreună
• scanează fotografia și repară ruptura digital, într-un program de editare foto; varianta reparată o poți printa din nou
• păstrează un album cu foi desprinse sau rupte culcat, într-o cutie

Dacă fotografia e prețioasă, un restaurator poate repara ruptura cu materiale care se pot îndepărta mai târziu, cum ar fi hârtia japoneză și lipiciul din amidon de grâu.

Citește și: Cum repari o greșeală pe pagina ta

Pentru câțiva ani nu e o tragedie, pe termen lung însă nu. Cartonul obișnuit e adesea acid și conține lignină. Se îngălbenește și le transmite aciditate fotografiilor. Elasticele, agrafele și plicurile cu margine adezivă înrăutățesc lucrurile.

Mai bine pe termen lung:

• o cutie de arhivă fără acid și fără lignină, fără găuri sau mânere, ca să nu intre praf și lumină
• fotografii puse vertical sau în teancuri pe teme, cu separatoare fără acid între ele
• un loc răcoros și uscat în casă, nu direct pe podea

O cutie de depozitare din plastic nu e un înlocuitor bun, pentru că în ea poate rămâne prinsă umezeala.

Citește și: Cum să păstrezi fotografiile tipărite pentru zeci de ani

Cu mâinile curate și uscate, de margini și cât mai puțin. Grăsimea și sarea de pe degete lasă în timp pete pe stratul de imagine.

• nu ridica o fotografie de un singur colț, ci sprijin-o cu toată palma sau cu o bucată de carton
• nu scrie cu pixul pe spate, pentru că se imprimă prin hârtie și se poate transfera; folosește un creion moale
• nu mânca și nu bea în apropiere

Mănușile de bumbac sunt recomandate des, dar cu ele simți mai puțin și scapi mai ușor o fotografie. Dacă urmează să treci prin multe fotografii prețioase, mănușile de nitril sunt o alternativă bună.

Citește și: Cum să păstrezi fotografiile tipărite pentru zeci de ani

Urmează regula 3-2-1: trei copii, pe două tipuri diferite de stocare, dintre care una în alt loc. De exemplu pe calculator, pe un hard disk extern și în cloud.

Bine de știut:

• un hard disk extern (HDD) e ieftin pe terabyte și potrivit ca arhivă; un SSD e mai rapid, dar mai scump
• un stick USB e făcut pentru a muta fișiere, nu pentru a le păstra ani de zile
• pornește cel puțin o dată pe an un disk care stă în dulap și verifică dacă totul mai e pe el
• spune cuiva din familie unde sunt fișierele tale și cum poate ajunge la ele

Stocarea în cloud te protejează de incendiu și furt, dar de obicei costă bani lunar.

Citește și: Cum îți organizezi și păstrezi în siguranță kiturile digitale

Când un album sau o fotografie e atât de deteriorată încât o păstrare bună nu mai ajunge, și când ține la ea. Gândește-te la mucegai, foi care se fărâmițează, fotografii lipite de geam sau între ele ori o copertă de piele care se sfărâmă.

Diferența:

• conservarea o faci singur: depozitare sigură, scanare, foi intercalare, alegerea unui loc bun
• restaurarea e un tratament făcut de un restaurator de hârtie, de carte sau de fotografie

Pentru majoritatea albumelor de familie, conservarea e suficientă. Un tratament se face pe comandă, de aceea e mai ales pentru acea fotografie sau acel album de neînlocuit. Între timp, nu face nimic ce nu poți desface, cum ar fi lipitul, laminarea sau curățarea cu apă.

Hârtia tamponată conține o substanță bazică, de obicei carbonat de calciu. Aceasta neutralizează acizii care apar mai târziu sau vin din mediul înconjurător, astfel încât hârtia rămâne mai mult timp fără acid.

Pentru majoritatea fotografiilor și pentru tăieturi din ziare, diplome și alte hârtii, materialul tamponat e foarte bun, adesea chiar mai bun. Pentru unele tipuri vechi de fotografii, cum ar fi cianotipiile și printurile pe albumină, se recomandă material fără acid netamponat.

Dacă nu ești sigur în privința unei fotografii vechi prețioase, alege material netamponat sau material care a trecut PAT (Photographic Activity Test).

Citește și: Hârtie fără acid și fără lignină: ce înseamnă și când contează

Începe cu o împărțire grosieră pe ani sau pe evenimente și abia apoi fă alegeri. Nu încerca să sortezi totul perfect dintr-odată.

Metoda asta funcționează pentru mulți scrapperi:

• digital: câte un folder pentru fiecare an, cu subfoldere pe luni sau evenimente și nume care încep cu data, de exemplu „2023-07 Vacanță Franța”
• șterge imediat fotografiile duble și cele nereușite
• alege pentru fiecare eveniment câteva preferate pe care vrei să le printezi
• păstrează printurile într-o cutie fără acid, cu separatoare pe ani sau pe teme

De acum înainte ține pasul cu fotografiile noi, iar restanțele vechi rezolvă-le în bucăți mici.

Citește și: Cum îți organizezi pozele înainte să te apuci de scrapbooking

Merg amândouă; e mai ales o chestiune de gust și de folosire. Lucios dă culori mai profunde și mai mult contrast, mat arată mai liniștit și nu reflectă lumina.

Pentru un scrapbook, mulți scrapperi aleg mat sau semilucios (numit și satin sau luster):

• amprentele se văd mai puțin
• poți scrie sau ștampila mai ușor pe ele
• reflectă mai puțin, și în spatele unei folii de pagină

Lucios arată frumos la fotografiile luminoase și colorate și atunci când fotografia e piesa centrală a paginii.

Citește și: Cum printezi poze pentru scrapbook: acasă sau la un foto-studio

Da. Un negativ conține adesea mai multe detalii și informații de culoare decât arată un print sau o primă scanare. Cu un scaner mai bun sau un software mai bun, poate scoți mai mult din el mai târziu. În plus, e un backup în plus dacă pierzi fișierele digitale.

Păstrează negativele:

• în folii de poliester, polipropilenă sau polietilenă ori în plicuri de hârtie fără acid
• nu în PVC
• la răcoare, la uscat și la întuneric, separat de printuri
• cu anul sau evenimentul scris cu creionul pe ambalaj

Ține-le doar de margini.

Citește și: Cum să păstrezi fotografiile tipărite pentru zeci de ani

Adesea da, mai ales dacă fotografiile stau față în față sau lipite de hârtie acidă. O foaie intercalară împiedică lipirea fotografiilor între ele, transferul cernelii și al lipiciului și trecerea acidității de pe o pagină pe alta.

Pune foi intercalare la:

• foile de album negre sau maro, care de obicei sunt acide
• paginile cu bandă adezivă, resturi de lipici sau tăieturi lipite
• fotografiile îngălbenite, decolorate sau cu un luciu argintiu pe suprafață

Folosește hârtie sugativă fără acid sau hârtie pergamin fără acid, tăiată pe măsura paginii. Ai grijă ca albumul să nu devină prea gros: un cotor forțat să se desfacă se strică și el. În cazul ăsta, pune-le doar la paginile cele mai fragile.

Citește și: Cum salvezi albumele magnetice și albumele negre vechi

Începe cu familia. Arată fotografiile rudelor mai în vârstă și notează pe loc ce povestesc. Apoi caută indicii în fotografia însăși:

• spatele: nume, date, numele unui studio foto sau ștampila laboratorului de developare
• formatul, tipul de hârtie și marginile, care spun ceva despre perioadă
• haine, coafuri, mașini și fațade de magazine
• fotografii despre care știi cine apare în ele, ca să compari

Pot ajuta și ziarele, revistele asociațiilor, anuarele școlare și arhivele primăriilor și ale bisericilor. În grupurile despre istorie locală sau genealogie, oamenii răspund adesea cu plăcere. Scrie ce descoperi cu creionul pe spatele fotografiei sau pe un cartonaș separat.

Citește și: Cine e în poza veche și când a fost făcută

De obicei din cauza hârtiei acide, a luminii și a căldurii. Hârtia ieftină din pastă de lemn conține lignină, iar aceasta se descompune în acizi. Din cauza asta hârtia se îngălbenește și devine fragilă, iar aciditatea pătrunde în fotografiile care stau lipite de ea. Pe vremuri, albumele aveau adesea foi negre: pe ele decolorarea se vedea mai puțin, iar fotografiile alb-negru ieșeau frumos în evidență.

Și fotografia însăși se schimbă. Fotografiile color vechi pălesc și își schimbă culorile în timp, iar lumina, căldura, resturile de lipici și folia de PVC accelerează procesul.

Poți preveni asta folosind materiale fără acid și fără lignină, ferind fotografiile de lumina directă a soarelui și păstrându-le într-un loc răcoros, uscat și stabil.

Citește și: De ce se îngălbenesc fotografiile și cum previi asta