Cum să păstrezi fotografiile tipărite pentru zeci de ani
Cutia potrivită, plastic sigur și un loc liniștit în casă: așa îți păstrezi fotografiile tipărite, pozele vechi și negativele frumoase ani la rând.

Acasă, fotografiile se pierd rar dintr-odată. De obicei se întâmplă încet, an după an, într-o cutie de pantofi din pod, cu un elastic în jurul lor sau într-un plic maro. Cu câteva alegeri bune de materiale și de loc, fotografiile tipărite rămân frumoase zeci de ani. Nu ai nevoie de depozitul unui muzeu, ci de o cutie bună, de folii potrivite și de un colț liniștit în casă.
Ce le strică fotografiilor
Căldura, umezeala și lumina își fac treaba, dar contează și materialul în care stau fotografiile. Cartonul obișnuit, plicurile maro și hârtia de ziar conțin acizi și lignină, o substanță din lemn care, în timp, face hârtia galbenă și casantă. Aceste substanțe trec încet în fotografii.
Plasticul poate fi la fel de dăunător. Foliile moi din PVC conțin plastifianți care se eliberează cu timpul, așa că fotografiile se pot decolora sau se pot lipi. Și adezivul, banda adezivă și paginile autoadezive de album eliberează substanțe care atacă fotografiile.
Nu te opri la cuvântul „fără acid”
Pe ambalaje apar cuvinte precum „fără acid”, „sigur pentru fotografii” și „calitate de arhivă”. Nu sunt termeni protejați. În plus, „fără acid” nu înseamnă același lucru cu „fără lignină”: o hârtie poate fi una fără să fie și cealaltă. Verifică deci dacă scrie ambele.
Dacă vrei mai multă siguranță, caută PAT, Photographic Activity Test. Acest test internațional (ISO 18916) verifică dacă un material reacționează chimic cu fotografiile. Un produs care trece testul îl poți considera sigur pentru fotografii. La hârtie și cutii mai dai uneori și de standarde: ISO 9706 pentru hârtie durabilă și ISO 16245 pentru cutii și mape pentru documente pe hârtie. Acestea se referă la hârtie; pentru fotografii, PAT este completarea cea mai importantă.
Cutii și plicuri care chiar sunt bune
Pentru o arhivă obișnuită de familie ajung câteva lucruri de bază bune.
- O cutie de arhivă solidă, din carton fără acid și fără lignină. Alege o cutie închisă, fără mânere, găuri sau fante de aerisire, ca să nu intre praful și lumina. Se găsesc, printre altele, în format A4 și A3.
- Cutii pentru fotografii pe formatul pozelor, de exemplu pentru 10 x 15 cm, pe care le poți împărți cu separatoare din carton sau cartonașe index. Scrie pe fiecare separator anul, luna și subiectul, ca să găsești totul mai târziu.
- Plicuri sau mape din hârtie fără acid pentru fotografiile separate și valoroase.
Alege mai degrabă o cutie de carton decât o cutie de depozitare din plastic. Și ai grijă ca foliile și mapele să se potrivească exact în cutie, ca să nu alunece nimic.
Ce plastic e sigur
Trei tipuri de plastic sunt potrivite pentru păstrarea fotografiilor pe termen lung: polipropilena (PP), poliesterul (cunoscut și ca Mylar) și polietilena (PE). PVC-ul, numit și vinil, îl eviți. Dacă nu scrie din ce e făcută o folie, nu o lua.
Plasticul are un punct slab: la o umiditate ridicată, de peste vreo 60 la sută, fotografiile se pot lipi de el. Dacă fotografiile tale stau într-un loc care devine uneori umed, alege mai bine plicuri de hârtie. Fotografiile pe care le-ai tipărit singur cu o imprimantă cu jet de cerneală le lași mai întâi să se usuce 24 de ore înainte să le pui în folie.
Despre folii și buzunare foto din albume găsești mai multe într-un articol separat.
Cel mai bun loc din casă
Fotografiile iubesc răcoarea, uscăciunea, întunericul și, mai ales, stabilitatea. Instituțiile de arhivă pornesc de la o umiditate între aproximativ 30 și 50 la sută și o temperatură de cel mult vreo 21 de grade; mai răcoare e mai bine, atâta timp cât nu devine umed. Mai important decât cifra exactă e să nu urce și să coboare mereu. Un higrometru simplu îți arată cât de umed e într-un loc.
Unde e mai bine să nu păstrezi fotografiile:
- în pod, unde vara e cald și iarna e frig
- în pivniță sau în spațiul de sub podea, unde există risc de umezeală, mucegai și infiltrații
- în garaj, în șopron sau într-un spațiu de depozitare închiriat, din cauza variațiilor și a dăunătorilor
- pe pervaz sau în altă parte în soare, unde culorile pălesc
- deasupra sau lângă calorifer și, de preferat, nici lângă un perete exterior rece
- într-o cameră proaspăt zugrăvită sau într-un dulap nou-nouț, din cauza vaporilor de vopsea, adeziv și materiale de construcție
Un dulap într-o sufragerie sau un dormitor încălzit funcționează de obicei cel mai bine. Nu pune cutiile pe podea, ca să rămână uscate dacă, din nefericire, ajunge apă pe jos.
Culcate sau în picioare
Merg ambele variante, atâta timp cât fotografiile sunt bine sprijinite. În picioare merge foarte bine într-o cutie plină exact cât trebuie, cu separatoare solide între ele, ca nimic să nu se încline sau să se curbeze. Într-o cutie pe jumătate goală, fotografiile cad și se îndoaie. Atunci e mai bine să le pui culcate.
Fotografiile mari, cele pe carton vechi și casant și tot ce e deja fragil le păstrezi mereu culcate. Albumele și scrapbookurile mari și grele stau și ele mai bine culcate, în cutia lor sau pe un raft.
Ce pui între ele
Fotografiile valoroase e bine să aibă fiecare folia sau plicul ei. Dacă păstrezi fotografiile în teanc, pune între ele o foaie intermediară neutră, de exemplu hârtie mătase fără acid. Asta previne frecarea și zgârieturile, mai ales la fotografiile mate, care au o suprafață sensibilă.
La fotografiile vechi mai ai grijă la un lucru. Multe hârtii fără acid sunt tamponate cu carbonat de calciu, ca să neutralizeze acizii. Pentru majoritatea fotografiilor moderne e în regulă, dar fotografiile timpurii, fotografiile color vechi și cianotipiile pot avea de suferit tocmai din cauza asta. Pentru aceste fotografii alege hârtie netamponată, cu pH neutru, sau o folie din poliester ori polipropilenă.
Ce nu are ce căuta între ele: hârtie de ziar, hârtie obișnuită de imprimantă, bilețele cu bandă adezivă, elastice, agrafe de birou și capse.
Fotografii vechi, separate
Cel mai sigur mod de a păstra fotografiile vechi separate este fiecare în folia ei din polipropilenă sau poliester, ori într-un plic din hârtie netamponată, într-o cutie de arhivă închisă. Lasă-le în ordinea în care le-ai găsit. Poate părea întâmplătoare, dar de multe ori însemna ceva pentru cel care le-a păstrat.
Ia fotografiile vechi în mână doar când e nevoie, cu mâinile curate și uscate, și de margini. Degetele lasă grăsime și acizi pe suprafața imaginii, așa că nu atinge partea din față. Sprijină toată fotografia și nu o ridica de un singur colț. O fotografie rulată sau împăturită nu o îndrepți niciodată cu forța.
Dacă fotografiile sunt lipite într-un album vechi, lasă-le deocamdată acolo. Despre asta sunt alte două articole pe acest blog. Dacă vrei să agăți o fotografie veche, înrămează o copie și păstrează originalul în cutie.
Negativele după scanare
Nu arunca negativele, nici dacă totul e scanat. Un negativ conține adesea mai multe detalii decât surprinde o primă scanare, iar cu un scanner mai bun sau cu o tipărire nouă poți scoate mai târziu și mai mult din el.
Păstrează-le în foi sau folii pentru negative din polipropilenă, polietilenă sau poliester, cu fiecare bandă în buzunarul ei. Plicul vechi de la magazinul foto de obicei nu e făcut pentru asta. Scrie pe foaie despre ce film, ce an și ce subiect e vorba și dă-i același număr ca scanărilor și fotografiilor tipărite care îi corespund. Negativele se păstrează în același fel de loc ca fotografiile: răcoros, uscat și întunecat.
Cum scrii în siguranță pe spate
Un nume și un an pe spate fac o fotografie mult mai valoroasă pentru generația următoare. Folosește un creion moale, de exemplu B sau 2B, și apasă ușor. Scrie pe margine sau într-un colț, nu în mijlocul spatelui, pentru că acolo se imprimă repede pe față. Așază fotografia cu imaginea în jos pe o suprafață curată și netedă.
Nu folosi pix, din cauza apăsării, și nici carioca sau marker permanent pe fotografia propriu-zisă. Cerneala poate trece prin hârtie sau se poate transfera pe fotografia de dedesubt. Dacă fotografia ta are un spate lucios, ca de plastic, pe care creionul nu prinde bine, scrie pe folie, pe plic sau pe un cartonaș pus lângă ea. Dacă vrei totuși să scrii pe fotografie, ia un pix făcut special pentru fotografii și lasă cerneala să se usuce bine. Markerul permanent îl folosești doar pe exteriorul foliilor și al mapelor.
Ce merge des prost
- Repari o ruptură cu bandă adezivă sau laminezi o fotografie. Ambele decolorează fotografia și pot deteriora stratul imaginii.
- Agăți singurul original într-o ramă, în soare.
- Lași fotografiile ude una peste alta. Pune-le cât mai repede cu imaginea în sus, într-o încăpere răcoroasă și aerisită, și nu pune nimic pe suprafața udă.
- Pui totul „doar pentru moment” într-o cutie în pod, unde rămâne apoi ani de zile.
Nu trebuie să rezolvi totul într-un singur weekend. Începe cu fotografiile care îți sunt cele mai dragi, dă-le o folie bună și o cutie bună și pune-le într-un loc liniștit. Restul vine de la sine.
Întrebări despre acest subiect
Cum se păstrează cel mai bine pozele vechi?
Păstrează-le la răcoare, la uscat și la întuneric, în folii sau plicuri sigure pentru fotografii, într-o cutie de arhivă închisă. Un dulap dintr-o sufragerie încălzită e de obicei mai bun decât podul, pivnița sau garajul.
Ce plastic este sigur pentru fotografii?
Polipropilena (PP), poliesterul (PET, numit și Mylar) și polietilena (PE). Evită PVC-ul, pentru că plastifianții lui pot ataca fotografiile.
Este suficientă hârtia fără acid pentru fotografii?
Nu. „Fără acid” nu înseamnă același lucru cu „fără lignină”, iar cuvântul nu este un termen protejat. Caută de preferință un produs care trece Photographic Activity Test (PAT, ISO 18916).
Cum scrii în siguranță pe spatele unei fotografii?
Folosește un creion moale (B sau 2B), apasă ușor și scrie pe margine. Dacă creionul nu prinde pe un spate lucios, scrie pe folie sau pe un cartonaș pus lângă ea. Nu folosi pix sau marker permanent pe fotografia propriu-zisă.


