Folii de protecție: ce plastic e sigur pentru fotografii

O pagină într-o folie transparentă arată terminată. E și varianta la care rămân mulți scrapperi cu experiență după ani de încercări: puține lucruri protejează atât de ușor un layout gata făcut. Dar plasticul nu e doar plastic. O folie îți păstrează fotografiile curate ani la rând, alta devine lipicioasă și lasă urme pe ce e înăuntru. Diferența stă în câteva litere de pe ambalaj.

De ce să folosești folii de protecție

O folie de protecție pentru pagini, numită și page protector sau folie tip buzunar, face mai mult decât să arate ordonat.

• Îți ferește fotografiile de amprente, praf și stropi de cafea.
• Bucățelele desprinse, cum ar fi un bilet sau un embellishment (un ornament, de exemplu un nasture sau o bucată de chipboard), nu cad din album, ci rămân la locul lor.
• Două pagini așezate față în față nu se ating direct. Așa, cerneala sau lipiciul de pe o pagină nu se pot transfera pe cealaltă.
• Poți muta ușor paginile, adăuga altele noi sau le poți trece în alt album, mai ales într-un album cu inele.

La un album cu pagini fixe, fără folii, poți pune o coală de hârtie intermediară fără acid între pagini. Și asta protejează, dar mai puțin bine împotriva degetelor și a prafului.

Polipropilenă, poliester și PVC

Cel mai des dai de trei tipuri de plastic. Două sunt foarte bune, unul nu.

Polipropilena (PP) e plasticul cel mai folosit pentru foliile de scrapbook. E stabilă, nu eliberează nimic, e flexibilă și accesibilă ca preț. În schimb, e ceva mai puțin limpede decât poliesterul.

Poliesterul (PET), vândut adesea sub marca Mylar, e cel mai limpede și cel mai rezistent. Muzeele și arhivele îl folosesc pentru a păstra documente și fotografii separate. E însă mai scump și se poate încărca electrostatic, așa că praful și bucățelele desprinse se lipesc de el.

Polietilena (PE) e mai moale și ceva mai mată. O găsești mai ales în buzunare pentru fotografii, folii pentru negative și pungulițe. Și ea e sigură.

PVC-ul e vinovatul. Este în mod natural rigid și e făcut flexibil cu plastifianți. Aceste substanțe pot ieși cu timpul din plastic și pot afecta ce se află înăuntru: fotografiile se decolorează, folia devine lipicioasă și uneori fotografia rămâne lipită de plastic. De aceea, standardele pentru materialele de păstrare sigure pentru fotografii exclud PVC-ul. Multe mape de prezentare ieftine, albume foto vechi și folii pentru documente de odinioară sunt din PVC.

Cum recunoști o folie sigură?

Pe ambalajul foliilor făcute pentru scrapbooking sau fotografii scrie aproape întotdeauna din ce plastic sunt. Fii atentă la aceste lucruri:

• Numele plasticului: polipropilenă, poliester sau polietilenă, ori abrevierile PP, PET și PE.
• Mențiunea „fără PVC”, sau în engleză „PVC-free”.
• O mențiune că materialul a trecut testul PAT. Photographic Activity Test (ISO 18916) este un test internațional care verifică dacă un material de păstrare reacționează cu materialul fotografic. E cea mai solidă dovadă că ceva e sigur pentru fotografii.
• Cifra de reciclare din triunghi, dacă apare: 3 înseamnă PVC, 5 polipropilenă, 1 PET, iar 2 sau 4 polietilenă.

Nu scrie nimic? Atunci te ajută nasul și mâinile. PVC-ul are adesea mirosul acela tipic de piscină gonflabilă nouă sau de perdea de duș, e puțin unsuros sau cauciucat la atingere și e foarte moale. Polipropilena nu miroase a nimic și foșnește puțin când o îndoi. Dacă ai dubii, folosește o astfel de folie pentru altceva decât fotografiile tale.

Cuvântul „arhivă” pe un ambalaj spune puțin: nu e un termen protejat. Iar „fără acid” se referă la hârtie și carton, nu la plastic. La o folie contează din ce plastic e, nu dacă scrie pe ea „fără acid”.

Folii pentru formate neobișnuite

Dimensiunile uzuale sunt foliile de 30,5 × 30,5 cm (12 × 12 inchi) și de 21,6 × 27,9 cm (8,5 × 11 inchi), plus folii A4 și formatele mai mici de album. Pentru pocket scrapbooking există folii cu buzunare în tot felul de configurații, de exemplu patru sau șase buzunare pe pagină.

Dacă ceva nu încape, există câteva soluții practice:

• Taie o folie mare în două și folosește jumătatea ca pagină pe jumătate între două pagini întregi. Marginea deschisă o finisezi cu o fâșie de washi tape. Nu folosi capse în apropierea fotografiilor, pentru că pot rugini.
• Pune o fâșie lungă într-o folie și coase cu mașina de cusut o cusătură de-a lungul marginii. Așa obții un buzunar îngust pe măsură; surplusul îl tai.
• Când alegi un album, ține cont de folii: fiecare marcă are propriul model de găuri. Multe folii de 30,5 × 30,5 se potrivesc în albume de mărci diferite, dar nu întotdeauna.
• Pentru obiectele separate prea mari, cum ar fi un poster sau un ziar întreg, o folie de format mai mare sau o mapă plată alături e mai bună decât să le împăturești.
• Obiectele mici și groase, cum ar fi o monedă sau o insignă, încap într-o pungă mică de polipropilenă pe care o fixezi pe pagină.

Când improvizezi o soluție, ai grijă să folosești același plastic sigur. O fâșie de bandă din PVC sau o mapă de prezentare veche îți anulează toată grija de până atunci.

Nu închid foliile fotografiile prea etanș?

Îngrijorarea asta se aude des și e de înțeles. Totuși, o folie de protecție nu e o pungă închisă: partea de sus sau marginea laterală e deschisă, iar aerul circulă fără probleme. Pentru paginile uscate, într-o cameră obișnuită, asta nu e o problemă. Plasticele stabile, precum polipropilena și poliesterul, nu eliberează nimic, deci nici nu se acumulează nimic.

Devine un risc abia când ajunge umezeală în folie. O pagină încă umedă de la lipici, vopsea sau cerneală, ori un album ținut într-o pivniță sau un pod umed, poate rămâne udă mai mult timp în plastic decât în aer liber. De aici poate apărea mucegaiul. Așa că lasă paginile să se usuce complet înainte să le bagi în folie și păstrează-ți albumele într-un loc uscat, cu temperatură constantă.

La fotografiile obișnuite mai e ceva: nu le înghesui într-o folie puțin prea mică. O folie care se potrivește exact sau lasă puțin loc e mai bună decât una care se întinde.

Înlocuirea foliilor vechi

Pe vremuri, PVC-ul era foarte obișnuit în albumele foto, iar albumele magnetice autoadezive, cu pagini lipicioase sub o folie, au și ele o reputație proastă. Dacă ai albume sau mape vechi, verifică-le cu atenție. E timpul să le înlocuiești dacă:

• folia e lipicioasă, unsuroasă sau tulbure la atingere;
• plasticul s-a îngălbenit sau miroase;
• vezi că fotografiile s-au lipit de plastic sau că rămâne o urmă în plastic;
• folia se rupe la găuri și pagina se lasă.

Scoate cu grijă paginile și fotografiile. Dacă o fotografie s-a lipit, nu trage: asta e o treabă pentru o după-amiază liniștită și cere o abordare separată. Ce se desprinde mută în folii noi din polipropilenă sau poliester. Aruncă foliile vechi sau folosește-le cel mult pentru ștampile ori materiale care nu sunt fotografii.

Dacă tot rearanjezi totul, e și un moment bun să-ți scanezi paginile. Așa le ai în continuare, dacă vreodată o folie te dezamăgește.