Hârtie fără acid și fără lignină: ce înseamnă și când contează

Scrie pe aproape fiecare pachet de hârtie de scrapbooking: acid-free, fără acid. Deseori scrie și lignin-free, iar uneori archival sau photo safe. Sună important, dar puțini oameni știu ce înseamnă exact. Aici afli ce fac acidul și lignina cu hârtia și pozele tale, care etichete chiar spun ceva și pentru ce merită cu adevărat să-ți faci griji.

Ce face acidul din hârtie

Hârtia are, la fel ca apa, un pH. Sub 7 e acidă, la fix 7 e neutră, iar peste 7 e bazică. Hârtia fără acid are un pH de 7 sau puțin mai mare.

Hârtia acidă se degradează încet. Fibrele slăbesc, hârtia se îngălbenește și devine casantă, până când marginile încep să se fărâme. Lumina, căldura și umezeala grăbesc procesul.

Pentru poze e și mai neplăcut, pentru că acidul nu rămâne în coala lui. Trece în tot ce stă lipit de ea, iar asta se numește migrarea acidului. O poză pe un fundal acid se poate decolora sau poate face pete. Vezi efectul și la o tăietură din ziar care a stat ani de zile între două pagini: de multe ori lasă o urmă maronie pe hârtia de alături.

Dacă ai deschis vreodată un album vechi cu pagini adezive, știi rezultatul. Paginile de carton, adezivul și folia de plastic eliberează împreună substanțe care îngălbenesc pozele, le pătează pe spate și le lipesc de pagină.

Lignina îngălbenește hârtia

Lignina este o substanță naturală din lemn care ține fibrele laolaltă, un fel de lipici al plantei. Hârtia din pastă de lemn o conține, dacă nu este eliminată în timpul fabricării.

Sub efectul luminii, aerului, căldurii și umezelii, lignina se descompune. În acest proces se formează acizi, iar hârtia se colorează în galben până la maro. Hârtia de ziar e plină de lignină, iar un ziar lăsat câteva zile la soare pe pervaz arată cât de repede se poate întâmpla asta.

În Țările de Jos dai și de cuvântul houtvrij („fără lemn”). Nu înseamnă că în hârtie nu există lemn, ci că nu e făcută din pastă mecanică de lemn. Fibrele au fost curățate chimic de cea mai mare parte a ligninei. Multă hârtie albă obișnuită de imprimantă este houtvrij.

Fără acid nu înseamnă același lucru cu fără lignină

Cei doi termeni sunt adesea pomeniți împreună, dar sunt proprietăți diferite.

• Fără acid: hârtia este neutră sau ușor bazică în momentul în care e fabricată.
• Fără lignină: lignina a fost eliminată, așa că nu se mai pot forma din ea acizi noi mai târziu.

Hârtia poate ieși din fabrică fără acid și totuși să conțină lignină. Atunci e neutră acum, dar cu timpul tot se formează acizi. De aceea, pe hârtia bună de scrapbooking apar ambii termeni.

În plus, multă hârtie fără acid este tamponată. Conține o mică rezervă de carbonat de calciu, o substanță asemănătoare cretei, care neutralizează acizii formați mai târziu sau pe cei veniți din exterior. Pentru hârtie, un astfel de tampon e de folos. Când e vorba de poze, dacă ai dubii, alege materiale care au trecut testul PAT.

Există câteva excepții. Cianotipiile, imprimările dye transfer și materialele de origine animală, cum ar fi pielea, pergamentul, lâna și mătasea, e mai bine să le păstrezi cu hârtie netamponată. Tamponul bazic le poate deteriora.

Arhivabil și sigur pentru fotografii

Arhivabil (archival) sună oficial, dar ca etichetă de produs nu e un termen protejat și nu există un standard fix pentru el. La hârtie, în practică înseamnă de obicei fără acid și fără lignină, uneori făcută din bumbac în loc de lemn.

Nici sigur pentru fotografii (photo safe) nu este un termen protejat. Există însă un test adevărat: Photographic Activity Test, pe scurt PAT, stabilit în standardul internațional ISO 18916. Testul verifică dacă un material reacționează dăunător cu fotografiile. Dacă pe ambalaj scrie PAT, produsul a fost testat și a trecut testul. Despre aciditate sau lignină, testul nu spune nimic.

Ce trebuie să fie fără acid în albumul tău

Nu tot ce e în album e la fel de important. Începe cu ce atinge direct poza și mergi de acolo spre exterior.

1. Fundalul pe care stă poza și, dacă există, ramele de carton (mat) de sub ea.
2. Adezivul, banda adezivă sau colțarele cu care fixezi poza.
3. Pagina de vizavi. Într-un album închis, paginile stau una peste alta, așa că un bilet acid din stânga atinge ani de zile poza din dreapta.
4. Ce mai e pe pagină, cum ar fi embellishments, decorațiunile de pe pagina ta. Sunt mai puțin critice, dar stau totuși lipite de hârtie.

Cea mai mare parte a hârtiei vândute special pentru scrapperi este azi fără acid și deseori și fără lignină. Totuși, aruncă o privire pe ambalaj. Cel mai mare risc stă de obicei în ce adaugi tu: bilete, bonuri, tăieturi din ziar, ambalaje și altă hârtie din casă.

Nu fiecare carte trebuie să reziste o sută de ani. Într-un junk journal cu pagini de cărți vechi, plicuri de ceai și bucățele de carton, îngălbenirea face pur și simplu parte din farmec. Câtă vreme nu lipești în el poze originale sau lucruri de neînlocuit, nu trebuie ca totul să fie fără acid. Folosește atunci copii și păstrează originalele separat.

Cum recunoști materialele bune

• Citește eticheta. Caută fără acid și fără lignină, sau acid-free și lignin-free. Dacă scrie doar fără acid, nu știi nimic despre lignină.
• Un opt culcat (semnul infinitului) într-un cerc înseamnă că hârtia respectă ISO 9706, standardul pentru hârtie durabilă.
• Pentru tot ce atinge direct o poză, PAT pe ambalaj e un semn bun.
• Nicio etichetă? Cu un creion de testare a pH-ului faci o liniuță mică și vezi după culoare dacă hârtia e acidă. Ce înseamnă fiecare culoare scrie pe creion. Testează pe o margine care nu se vede, pentru că liniuța rămâne vizibilă. Lignina nu o măsoară un astfel de creion.

Ai grijă cu hârtia de ziar, cartonul maro de la cutii, cofrajele de ouă, hârtia ieftină de ambalaj și paginile din cărți vechi. Ele conțin adesea lignină sau acid. Bonurile pe hârtie termică au altă problemă: textul se șterge.

Maro nu înseamnă automat rău. Hârtia și cartonul kraft pentru scrapperi sunt făcute deseori fără acid și fără lignină. Și aici decide eticheta.

Ce faci cu materialele care nu sunt fără acid

O tăietură din ziar sau un bilet care nu e fără acid nu trebuie să rămână în afara albumului. Există destule moduri să-l incluzi în siguranță.

• Fă o copie. Scanează-l și printează-l pe hârtie bună sau fă o copie color. Originalul îl păstrezi separat, într-o cutie sau un dosar.
• Izolează-l. Pune-l într-o folie protectoare din polipropilenă, polietilenă sau poliester, niciodată din PVC. Așa nu mai poate atinge restul.
• Pune un strat între ele. O coală de hârtie fără acid și fără lignină între două pagini oprește acidul. Tot așa se păstrează și albumele vechi în arhive.
• Pune poza pe un mat. Așază poza pe o bucată de cardstock fără acid, hârtia groasă, uni, pe care o folosesc scrapperii. Așa există o barieră între poză și un fundal îndoielnic.
• Folosește un spray de dezacidifiere. Un astfel de spray neutralizează acidul și lasă în urmă un tampon. Lignina nu o elimină, așa că hârtia tot se decolorează, doar mai încet. Testează mai întâi pe un colț, pentru că unele cerneluri și culori reacționează la el.

La un album vechi care deja se decolorează, trucurile acestea nu sunt de ajuns. E nevoie de o abordare separată, iar pentru piese valoroase sau deteriorate, uneori de un restaurator.

Cât rezistă hârtia fără acid

Nimeni nu poate da un număr exact de ani. Cifrele cunoscute sunt estimări. Hârtia bună, fără acid și tamponată, poate rezista sute de ani dacă e păstrată bine. Ca regulă generală, pentru hârtia de arhivă durabilă se folosește un tampon de aproximativ 2 % carbonat de calciu. Hârtia acidă cu multă lignină, în schimb, poate deveni galbenă și casantă încă din timpul unei vieți de om.

Locul în care îți păstrezi cărțile contează cel puțin la fel de mult ca hârtia. Alege un loc întunecat și uscat, cu o umiditate de aproximativ 30–50 % și o temperatură de circa 21 de grade sau mai puțin, care să nu varieze mult. De aceea, podul, pivnița sau garajul nu sunt locuri bune, și nici dulapul de lângă calorifer.

Un album e la fel de rezistent ca cea mai slabă parte a lui. Cea mai frumoasă hârtie fără lignină nu ajută prea mult dacă adezivul se îngălbenește sau dacă foliile sunt din PVC. Dacă vrei să fii sigur că amintirile tale rămân, scanează-ți și paginile. Așa ai mereu o copie, orice s-ar întâmpla cu hârtia.