Ai voie să folosești asta? Drepturi de autor pentru scrapperi

Găsești online o ilustrație superbă, o poezie care spune exact ce simți sau un kit digital pe care îl poți descărca gratuit. Ai voie să le pui pur și simplu pe pagina ta? Pentru albumul tău, de obicei nu e nicio problemă. Lucrurile se complică abia când arăți pagina sau câștigi bani din ea. Mai jos citești, pe înțelesul tuturor, cum stau lucrurile, în linii mari, în Țările de Jos și în restul Uniunii Europene.

Mai întâi, de bază

Dreptul de autor apare de la sine. Cine creează o operă originală, cum ar fi o fotografie, un desen, o poezie sau un model de hârtie, are automat drepturi asupra ei. Nu trebuie să pui simbolul de copyright și nu trebuie să o înregistrezi nicăieri. Doar autorul, sau cine i-a preluat drepturile, decide cine are voie să copieze opera și să o facă publică.

În Țările de Jos și în restul Uniunii Europene, acest drept durează până la șaptezeci de ani după moartea autorului. După aceea, opera devine liberă, intră în așa-numitul domeniu public. O gravură din 1850 sau o poezie a unui poet care a murit demult poți deci, în principiu, să le folosești. O traducere, o ediție sau o prelucrare recentă a unei astfel de opere vechi poate fi însă ea însăși protejată.

Atenție: o fotografie sau o scanare nouă a unei opere vechi poate avea uneori propriile condiții, de exemplu cele ale site-ului pe care o găsești. Multe muzee și arhive pun online, în mod intenționat, imagini din domeniul public pentru folosire liberă. Acolo poți căuta fără griji.

Uz personal sau uz comercial

Aceasta este cea mai importantă distincție, prezentă și în aproape orice licență pe care o întâlnești.

Uzul personal înseamnă tot ce faci pentru tine, fără să câștigi ceva din asta: albumul tău, jurnalul tău, un cadou pentru o prietenă. Legea olandeză îți permite să faci o copie pentru exercițiu, studiu sau uz propriu, atâta timp cât nu câștigi bani din ea. Asta nu se aplică dacă copia provine dintr-o sursă clar ilegală. Să printezi o imagine pentru albumul tău intră, de obicei, în această categorie. Să lipești în cartea ta o imagine dintr-o revistă pe care ai cumpărat-o nici nu înseamnă să copiezi: pur și simplu folosești hârtia.

Uzul comercial începe din momentul în care sunt implicați bani, direct sau indirect. Gândește-te la vânzarea de pagini sau felicitări, la albume făcute la comandă, la ateliere ținute cu materialele altcuiva sau la folosirea lucrărilor tale ca să promovezi un mic magazin sau un cont. Atunci trebuie să fii sigur că ai dreptul să folosești așa tot ce apare pe ele.

Între ele există o zonă gri: să-ți arăți pagina online. Nu câștigi nimic din asta, dar faci publică opera altcuiva. Despre asta, mai multe mai jos.

Fotografii și imagini de pe internet

Faptul că poți salva o imagine nu înseamnă că ai voie să o folosești liber. Aproape tot ce e online are un autor cu drepturi. Pentru albumul tău, să printezi o imagine nu e de obicei o problemă. Dacă vrei să distribui sau să vinzi pagina, alege mai bine:

• Imagini din domeniul public, de la muzee, arhive și biblioteci.
• Imagini cu licență Creative Commons. Citește ce variantă este: uneori trebuie să menționezi autorul, alteori nu ai voie să modifici nimic sau să faci ceva comercial.
• Fotografii de stoc cu o licență potrivită pentru ce vrei să faci cu ele. Nu orice licență de stoc permite folosirea pe produse vândute.
• Propriile tale fotografii, desene și scanări. Cu ele ești mereu în regulă.

Și decupajele din reviste sunt protejate, chiar dacă ai cumpărat revista. Hârtia o poți folosi cum vrei, dar imaginea rămâne a autorului. La fel e și cu washi tape-ul sau hârtia cu model: le poți tăia, lipi și folosi în lucrări, dar să scanezi un design și să-l retipărești ca stickere sau felicitări înseamnă să copiezi.

La colaje auzi des că e suficient să modifici destul o imagine. Nu e o regulă fixă. Dacă doar o micșorezi, o rotești sau o pui pe un fundal, nu se schimbă nimic, iar și o prelucrare poate intra încă sub dreptul autorului. Cât de mult trebuie să modifici nu se poate exprima printr-un procent. Pentru tot ce vinzi, folosește materiale despre care știi sigur că ai voie.

Dacă într-o fotografie apare o persoană recognoscibilă, pe lângă dreptul de autor contează și viața privată a acelei persoane. Despre asta e un articol separat.

Citate și poezii pe pagina ta

Un vers dintr-un cântec sau dintr-o poezie e un titlu sau o frază de journaling foarte îndrăgită. Și textele sunt protejate, atâta timp cât scriitorul trăiește încă sau a murit de mai puțin de șaptezeci de ani.

În albumul tău e în regulă. Pentru paginile pe care le distribui, lucrurile sunt ceva mai complicate. Dreptul de citare îți permite să preiei un fragment dintr-o operă, dar e gândit mai ales pentru discuție, critică sau explicații, cu menționarea sursei. O poezie întreagă folosită ca decor pe o pagină pe care o pui online nu intră automat aici. Dacă un vers scurt intră sau nu, depinde de situație.

Ce e sigur:

• Proverbe și zicători care circulă de generații.
• Poezii și citate ale scriitorilor care au murit acum mai bine de șaptezeci de ani.
• Propriile tale cuvinte. Adesea, ele sunt oricum cele mai frumoase pe pagina ta.

Menționează mereu autorul când folosești un citat. E frumos din partea ta și nimeni nu va crede că sunt cuvintele tale.

Licențele kiturilor digitale și ale printabilelor

La kiturile digitale, pachetele de hârtii și printabile, regulile sunt de obicei scrise negru pe alb. În descărcare există adesea un fișier cu condițiile de folosire, de exemplu un readme sau license. Citește-l și păstrează-l în același folder cu fișierele, ca să știi și mai târziu de la cine e ceva și ce ai voie să faci.

Prescurtările pe care le vei întâlni:

• PU (personal use): doar pentru uz propriu. Nu pentru albume la comandă sau produse pe care le vinzi.
• CU (commercial use): poți face cu el și ceva ce vinzi, în limitele condițiilor acelei licențe.
• S4H sau S4O (scrap for hire, scrap for others): poți face cu el albume sau pagini pentru alții, inclusiv contra cost.

Aproape orice licență are aceeași limită strictă: fișierele în sine nu ai voie niciodată să le dai mai departe, să le distribui sau să le revinzi. Nici dacă le-ai primit gratuit. Dacă o prietenă vrea același kit, trimite-o acolo unde l-ai găsit.

Unii creatori cer să le menționezi numele când arăți sau vinzi lucrări făcute cu materialele lor. La paginile digitale, asta se numește să dai credits. E un efort mic și contează mult pentru creator.

Să distribui pagini cu designurile altora

Ai folosit hârtie cu model, stickere și die cuts de la un brand și vrei să-ți arăți pagina. Se întâmplă des, iar mulți producători se bucură chiar de asta. Distribui pagina ta, nu designul separat.

Ce nu faci:

• Nu distribui public tipare, fișiere de tăiere, șabloane sau instrucțiuni dintr-o carte ori dintr-un curs plătit. Arată felicitarea sau pagina, nu tiparul din spatele ei.
• Nu scana hârtii sau fișiere separate ca să le oferi ca descărcare.
• Nu arăta o pagină pe care ai copiat-o aproape identic ca și cum ar fi fost ideea ta. Menționează pagina sau creatorul care te-a inspirat.

Să distribui o pagină cu o imagine printată de pe internet înseamnă, strict vorbind, să faci publică opera altcuiva, pentru care, în principiu, ai nevoie de permisiunea autorului. Mulți creatori nu au nimic împotrivă dacă le menționezi numele, dar asta decid ei. Dacă un creator îți cere să scoți ceva, fă-o imediat și fără discuții.

Imagini AI: ce e permis și ce nu?

Cu programele AI faci în câteva secunde o ilustrație sau un fundal. Sunt încă multe lucruri nesigure, dar e bine să știi câteva.

Dacă o imagine AI e protejată depinde de câte alegeri creative umane conține. În Europa, dreptul de autor cere o operă care arată alegerile creative proprii ale unui om. O imagine făcută aproape în întregime de calculator probabil nu e protejată, deși lucrurile nu s-au clarificat încă peste tot. Așa că nici tu nu poți revendica drepturi asupra ei.

Ce contează sunt condițiile programului. Ele stabilesc dacă poți folosi imaginile în scop comercial. Citește-le înainte să vinzi ceva cu o imagine AI și uită-te și la regulile platformei pe care vinzi.

Nu cere unui program AI să creeze ceva în stilul unui ilustrator cunoscut aflat în viață sau cu un personaj ori un logo recognoscibil. E un subiect sensibil, iar un personaj sau un brand rămâne protejat, indiferent cine îl desenează.

Când cumperi kituri sau printabile, vezi tot mai des că creatorii menționează că au folosit AI. Dacă distribui sau vinzi imagini AI, e bine să spui și tu asta.

Și încă ceva: într-un album plin de amintiri își au locul fotografiile adevărate. O fotografie generată a unui moment care nu s-a întâmplat niciodată așa se potrivește prost într-o carte despre momente reale. Ca decor sau fundal, AI-ul merge, ca amintire, nu.

O verificare rapidă

Înainte să folosești ceva, pune-ți trei întrebări. Rămâne în cartea mea sau o arăt ori o vând? Al cui e și a murit autorul acum mai bine de șaptezeci de ani? Și ce scrie în licență? Păstrează licențele, menționează creatorii și, dacă ai dubii, fă-o tu sau întreabă.

Acestea sunt explicații generale, nu consultanță juridică. Dacă ai dubii, cere-i autorului permisiunea sau consultă un jurist.