Cum alegi un caiet prin care cerneala nu trece

Scrii prima pagină din noul tău jurnal cu cel mai frumos pix. Întorci foaia și totul apare încă o dată, în oglindă. Cine lucrează cu stiloul, cu markere sau cu puțină vopsea știe cum e. Vestea bună: poți preveni asta în mare parte dacă știi la ce să fii atent și dacă testezi înainte să începi.

Trei probleme care seamănă între ele

Scrapperii și cei care țin jurnale le pun adesea în aceeași oală, dar sunt trei lucruri diferite. Te ajută să le deosebești, pentru că și soluția diferă.

• Transparența (în engleză ghosting sau show-through): vezi scrisul de pe cealaltă parte ca pe o umbră prin hârtie. Cerneala nu a trecut prin foaie, doar că hârtia e cam subțire sau ușor transparentă. De multe ori poți scrie liniștit peste.
• Trecerea cernelii (bleed-through): cerneala chiar a pătruns prin hârtie și apare pe verso ca pete sau linii. Uneori chiar și pe pagina de dedesubt. Atunci versoul nu mai e, practic, folosibil.
• Lățirea cernelii (feathering): cerneala se întinde de-a lungul fibrelor hârtiei, iar liniile tale devin scămoșate în loc să fie clare. Asta se întâmplă pe față, chiar dacă nu trece nimic prin hârtie.

Și mai e și imprimarea propriu-zisă: cu un pix tare și o mână apăsată, lași un relief în foile următoare. Cel mai repede te ajută un carton subțire sau o foaie separată pusă sub pagină.

La ce să fii atent la hârtie

Primul lucru la care se uită toată lumea e greutatea hârtiei, numită și gramaj: greutatea în grame pe metru pătrat. Multe caiete cunoscute au în jur de 70–80 g/m², unele ajung la 90 sau 100 g/m². Hârtia mai groasă e mai puțin transparentă. O regulă des auzită împotriva transparenței e 90 g/m² sau mai mult, dar rămâne doar un reper.

Dar gramajul nu e totul. Cei care țin jurnale de mult observă iar și iar că hârtia subțire se descurcă uneori mai bine decât cea groasă. Diferența stă în încleiere și în finisaj. Hârtia bine încleiată sau ușor cretată lasă cerneala să stea deasupra, în loc s-o absoarbă. Asta înseamnă linii clare și puțină trecere a cernelii, chiar și la un gramaj mic. Hârtia japoneză subțire pentru plannere și caiete e dată des ca exemplu: extrem de subțire și totuși merge bine cu multe stilouri. Diferă însă de la un tip de hârtie și de la o variantă la alta, așa că testează.

Fii atent și la culoare. Hârtia crem sau alb-gălbuie face umbrele mai puțin vizibile decât cea alb strălucitor. Iar dacă scanezi tot, vei vedea transparența de multe ori mai puternic pe scanare decât în realitate.

Hârtie pentru stilou, markere și acuarelă

Ce e bun depinde de ce faci cu ea. Nu există un caiet care să facă față la orice.

Pentru stilou îți trebuie hârtie netedă și bine încleiată. Cerneala umedă și penița lată sunt cele mai solicitante; cu o peniță fină și o cerneală care scrie mai uscat te descurci pe mai multe tipuri de hârtie. Cerneala închisă la culoare se vede cel mai mult prin hârtie. Pixurile cu gel și cele cu bilă trec de obicei puțin, deși apăsatul tare poate lăsa o urmă.

Markerele sunt altă poveste. Textmarkerele și brush pen-urile pe bază de apă trec repede prin hârtia subțire de planner. Markerele pe bază de alcool trec prin aproape orice hârtie obișnuită de caiet. Pune mereu o foaie dedesubt și ia în calcul că versoul e pierdut sau alege hârtie specială pentru markere ori cardstock solid (hârtie groasă și rigidă).

Tot aici intră și tușul pentru ștampile. Tușurile subțiri pe bază de apă, cele dye, trec ușor prin hârtie. Tușul pigmentat stă mai mult deasupra și pe hârtie subțire dă de obicei mai puține probleme.

Acuarela e cea mai dificilă. Hârtia obișnuită de caiet se ondulează și lasă vopseaua să treacă. Pentru câte un mic accent din când în când, poți picta pe o singură parte și lăsa versoul gol. Dacă vrei să pictezi cu adevărat în jurnal, alege un caiet de schițe cu hârtie mixed media sau de acuarelă. E mult mai grea; hârtia de acuarelă adevărată are de obicei între 200 și 300 g/m².

Stă deschis plat? Legătura și formatul

Un caiet care se tot închide nu e plăcut de scris. Mai ales spre mijlocul unei duble pagini, unde la o vedere săptămânală câteva zile dispar în cotor.

Acestea sunt legăturile obișnuite:

• Cusută (caiete cusute cu ață): după o vreme de folosire stă adesea bine deschisă și e rezistentă.
• Lipită: mai ieftină, dar adesea se închide la loc și se poate desprinde dacă o deschizi și o închizi des.
• Spirală sau inele: stă complet deschisă și se poate îndoi pe jumătate. Doar că inelele te încurcă atunci când scrii pe partea stângă.
• Sistem cu foi detașabile sau traveler's notebook: îți alegi singur hârtia și o schimbi dacă nu-ți place. Practic dacă lucrezi cu pixuri și tehnici diferite.

Fă proba în magazin. Deschide caietul la mijloc și dă-i drumul. Rămâne deschis și poți scrie fără efort până în îndoitură? Deschide și închide coperta de câteva ori și simte dacă cotorul e solid.

Despre format: A5 e pentru mulți cei care țin jurnale o cale de mijloc bună, destul de mare ca să lucrezi pe el și destul de mic ca să-l iei cu tine. Cu cât lipești mai mult în el, cu atât caietul se îngroașă. Un sistem cu foi detașabile îți dă atunci mai mult loc, pentru că poți scoate foi.

Cum testezi hârtia înainte să începi

Testează mereu înainte să începi prima pagină adevărată. Uite cum:

1. Ia ultima pagină sau ultima foaie din caiet.
2. Cu fiecare pix, marker și ștampilă pe care vrei s-o folosești, fă o linie, scrie un cuvânt și umple un mic pătrat. Scrie și numele lângă.
3. Apasă cum apeși de obicei și scrie și cu o linie umedă și plină, nu doar cu o linie uscată.
4. Lasă totul să se usuce bine.
5. Întoarce foaia și uită-te la verso și la pagina de dedesubt. Ține-o și în dreptul luminii.

Dacă nu poți testa în magazin, caută fotografii cu versoul paginilor făcute de alții. Și nu cumpăra imediat un teanc dacă n-ai încercat încă un caiet.

Ce faci dacă cerneala trece totuși

S-a întâmplat și nu vrei să arunci caietul. Nici nu trebuie.

• Lipește ceva peste. O bucată de hârtie decorativă, o fotografie, un card de journaling sau un plic mic acoperă complet un verso pătat. Mulți cei care țin jurnale folosesc tocmai asta ca început pentru o pagină nouă.
• Lipește două pagini una de alta. Lucrează doar pe față și lipește foaia următoare de ea. Pagina devine mai solidă, iar pata dispare.
• Lucrează pe hârtie separată. Desenează sau pictează pe o foaie separată și lipește-o apoi în caiet. Atunci hârtia caietului nu mai contează.
• Pune o foaie de protecție sub pagină când lucrezi cu markere sau vopsea, ca pagina de dedesubt să rămână curată.
• Alege un pix mai fin, o cerneală mai uscată sau o culoare mai închisă pentru paginile următoare.
• Lasă cerneala să se usuce în liniște sau tamponeaz-o cu un șervețel dacă hârtia o absoarbe încet.

Și uneori cel mai bine e s-o lași așa. Puțină umbră din ziua de dinainte ține de un caiet folosit cu adevărat. O hârtie prin care se vede nu e stricată. E pur și simplu hârtie subțire.