Scrapbooking cu copiii

Copiii taie, lipesc și adună lucruri cu mult înainte să știe cuvântul scrapbook. Un bilet de tren, o frunză frumoasă, un desen din ziua respectivă: toate trebuie păstrate undeva. Scrapbookingul făcut împreună le dă un loc. În plus, e un hobby la care tu și copilul tău stați la aceeași masă și lucrați la același fel de lucru, fiecare la nivelul lui.

De la ce vârstă se poate

De fapt, din momentul în care un copil poate apăsa ceva pe hârtie. Copiii mici, pe la doi ani, pot lipi abțibilduri, pot desena cu creioane cerate groase și pot pune o bucățică de hârtie pe un loc cu lipici. Cu o foarfecă pentru copii, de pe la trei ani pot face primele tăieturi, sub supraveghere.

Până pe la cinci ani, păstrează totul simplu și scurt. Tăiatul și lipitul nu le ies încă de la sine, iar atenția se termină adesea după un sfert de oră. Împărțiți munca: tu decupezi pozele, copilul alege unde le pune și le lipește.

De pe la șase ani, copiii pot tăia singuri, pot scrie câteva cuvinte și pot așeza o pagină. Copiii mai mari vor adesea să hotărască singuri cum arată pagina și uneori scriu deja povești întregi la pozele lor. Vârsta e doar un reper; îți dai seama repede ce poate copilul tău.

Lipici, foarfece și materiale sigure

Pentru copiii mici, cel mai bine merge un lipici solid (stick). E curat, se usucă repede și se șterge ușor. Aracetul alb e util pentru lucruri mai grele, cum ar fi cartonul sau nasturii, dar udă repede hârtia subțire și o face să se încrețească. Banda dublu adezivă e pentru copiii mai mari, pentru că se desprinde greu dacă a fost pusă greșit.

Ai grijă cu pozele valoroase. Lipiciul pentru copii e de obicei lavabil și nu întotdeauna fără acid, iar în timp poate deteriora o fotografie. De aceea, dă-le copiilor poze printate sau copii cu care să lucreze și ține originalele departe de ei. Așa, o poză lipită strâmb sau cu o amprentă pe ea nu mai e o catastrofă.

La foarfece, pentru copiii mici alegi o foarfecă pentru copii cu vârf rotunjit. Cutterele și ghilotinele de hârtie sunt pentru adulți. Rămâi prin preajmă cât timp se taie și pune foarfecele deoparte la final.

Încă câteva lucruri la care să fii atent:

• Piesele mici, cum ar fi paietele, năsturașii și strasurile, nu sunt pentru copiii sub trei ani, pentru că pot fi înghițite.
• Capsele de pe spatele unei pagini le poți acoperi cu bandă adezivă, ca să nu se agațe nimeni în ele.
• Pistolul de lipit nu e pentru mâini de copil.
• Acoperă masa cu o față de masă lavabilă sau cu un ziar vechi și ține la îndemână o cârpă umedă pentru lipici și sclipici.

Cârpa aceea o să-ți trebuiască sigur la confetti și sclipici. Copiii le adoră, dar pregătește-te să le găsești printre perne și peste câteva luni.

Un album doar al lor

Copiii care lucrează la albumul tău observă repede că nu au voie să facă orice. Un album propriu rezolvă asta. Acolo ei hotărăsc ce intră, chiar dacă e o poză cu o mașină de gunoi sau o pagină plină de abțibilduri, fără nicio fotografie.

Alege ceva rezistent, care să suporte puțină joacă. Un caiet de schițe cu hârtie groasă sau un biblioraft cu inele și foi de carton separate merg foarte bine. Avantajul biblioraftului e că o pagină nereușită poate fi scoasă și că se adaugă ușor pagini noi.

Dă-i copilului o cutiuță a lui cu câteva poze, hârtie, abțibilduri și ce a adunat singur: bilete, șervețele, o pungă de la brutărie. Merg bine și etichetele de la haine sau o fundă de la un cadou. Stabiliți că tu ajuți doar când îți cere copilul. Poate că albumul nu va fi frumos după criteriile tale, dar va fi cu adevărat al lui.

Un jurnal de vacanță e un prim pas bun. Ia cu tine un dosar cu foi separate, un lipici stick, o foarfecă, câteva carioci și un plic pentru bilete. Un desen sau trei propoziții scurte pe zi sunt de ajuns. Un moment fix, de exemplu după masă, vă ajută să continuați. Nu insista: o zi sărită face parte din joc.

Ce învață din asta

Scrapbookingul e mai mult decât o ocupație. Tăiatul, ruptul, împăturitul și așezatul precis al lucrurilor mici exersează motricitatea fină: mișcările mici ale mâinilor și degetelor de care au nevoie și ca să țină un creion. Pot învăța și să rămână mai mult timp la o singură activitate.

La fel de valoros e povestitul. Să faci o pagină înseamnă să alegi ce a fost important și să pui lucrurile în ordine. La fiecare poză, întreabă ce s-a întâmplat, cine a fost acolo și ce a fost cel mai fain. Scrie răspunsurile cuvânt cu cuvânt sau lasă-l pe copil să le scrie singur, imediat ce știe să scrie. O propoziție ca „rața mi-a mâncat pâinea și atunci am început să plâng” va valora aur peste douăzeci de ani.

Pune accentul pe proces, nu pe rezultat. Dacă un copil se enervează pentru că nu iese cum voia, căutați împreună o soluție. O poză tăiată strâmb poate primi o ramă nouă, o pată poate deveni o floare.

Materiale separate pentru copii

Dacă faci și tu scrapbooking, știi cum e: cea mai frumoasă hârtie decorativă a ta e brusc tăiată în bucăți, iar tușul scump pentru ștampile a ajuns pe fața de masă. De aceea, ține o cutie sau un sertar separat cu materiale pe care copiii le pot folosi liber.

Acolo poți pune:

• resturi de hârtie și carton din stocul tău
• abțibilduri pe care tu nu le mai folosești
• un lipici stick, o foarfecă pentru copii și câteva carioci
• hârtie colorată, hârtie de mătase și un perforator
• bilete, etichete, bucăți de panglică și nasturi adunați (pentru copiii mai mari)

Pune-ți lucrurile tale într-un loc de unde copiii nu le pot lua singuri. Așa nu trebuie să tot spui nu în timp ce lucrați, iar copilul știe exact ce are voie să folosească. Și strângi mai ușor: tot ce e din cutia copiilor se întoarce în cutia copiilor.

Proiecte simple pentru o după-amiază ploioasă

Nu trebuie să plănuiești un album întreg. Câteva idei pentru o după-amiază în casă:

1. O pagină despre o singură zi. Printează trei sau patru poze de la o ieșire, lasă-l pe copil să le aleagă și să le lipească și scrieți împreună câteva propoziții lângă ele.
2. O felicitare cu amprenta mâinii. Contureză mâna copilului pe hârtie groasă, decupeaz-o și lipește-o pe o felicitare sau pe o pagină. Fă asta în fiecare an și o să vezi cum cresc mâinile.
3. O ghirlandă din lănțișor de hârtie. Taie fâșii de aproximativ 1,5 pe 20 cm, lipește-le în inele prinse unele de altele și folosește o bucată ca bordură pe o pagină.
4. Confetti făcute cu perforatorul. Copiii perforează hârtie colorată și presară cerculețele pe un loc cu lipici. Bun pentru mânuțe și o adevărată distracție.
5. O pagină despre ceva ce colecționează: scoici, pietricele, castane. Fă o poză colecției și lipește-o, împreună cu locul unde le-au găsit.
6. O pagină „Acesta sunt eu”, cu mâncarea preferată, cel mai bun prieten, culoarea preferată și un autoportret desenat. Refaceți-o în fiecare an.

Păstrează timpul scurt, mai ales cu copiii mici. Mai bine douăzeci de minute cu plăcere decât o oră cu lacrimi.

Păstrează ce fac

Paginile copiilor sunt adesea pline și fragile, cu straturi groase de lipici și abțibilduri care se desprind. Pune-le într-o folie de protecție sau păstrează-le întinse într-o cutie. Dacă vrei să le poți arăta și mai târziu fără ca originalul să se uzeze, scanează cele mai frumoase pagini. În Scrappd le poți pune apoi pe un raft al tău, ca bunicii să le poată răsfoi și ei.