Jurnal pe mai mulți ani: câteva rânduri în fiecare zi

Un jurnal obișnuit îți cere în fiecare seară o pagină goală. Un jurnal pe mai mulți ani îți cere doar câteva rânduri. Și în timp ce le scrii, citești mai sus ce făceai exact cu un an în urmă, în aceeași zi. Datorită acestei mici diferențe, pentru mulți oameni e primul jurnal pe care chiar reușesc să-l țină.

Ce este un jurnal pe mai mulți ani

Într-un jurnal pe mai mulți ani, fiecare dată are o singură pagină. Pe pagina aceea sunt trei, cinci sau zece căsuțe mici, una sub alta, câte una pentru fiecare an. Pe 14 martie scrii anul acesta în căsuța de sus. Anul viitor deschizi aceeași pagină și scrii în căsuța de dedesubt, cu textul vechi chiar deasupra.

Așadar, cartea nu are an pe copertă. Începi când vrei, la orice dată, și scrii singur anul în căsuțe. După un an ajungi din nou la pagina de început și parcurgi cartea încă o dată, până se umplu toate căsuțele.

Pentru că fiecare zi are o singură pagină, un jurnal pe cinci sau zece ani nu e neapărat mult mai gros decât un jurnal obișnuit cu o pagină pe zi. Doar căsuțele devin mai mici, cu cât trebuie să încapă mai mulți ani pe o pagină.

Există și variante. Unele cărți pun două zile pe o pagină, așa că au căsuțe și mai mici. Altele au pagini în plus pentru fiecare an, de exemplu o privire de ansamblu pe lună, o pagină liberă pentru ce nu a încăput în căsuță sau o pagină în care să privești înapoi la sfârșitul anului.

Trei, cinci sau zece ani: cu ce să începi

Cei care scriu de mult dau aproape toți același sfat: nu începe direct cu zece ani dacă n-ai reușit niciodată să ții un jurnal. O carte pe trei sau cinci ani e o promisiune mai mică și îți dai seama mai repede dacă ți se potrivește.

Câteva lucruri la care să fii atent când alegi:

• Spațiul pe zi. Cu cât sunt mai mulți ani, cu atât ai mai puține rânduri pe zi. Într-un jurnal pe zece ani sunt adesea doar două sau trei, într-unul pe trei ani de obicei ceva mai multe. Dacă scrii mare, alege mai puțini ani sau un format mai mare.
• Greutatea. Un jurnal gros pe zece ani, cu copertă tare, e greu și nu intră ușor în geantă. E o carte pentru noptieră.
• Deschiderea la plat. Multe jurnale pe mai mulți ani sunt cusute, dar nu stau deschise drept, mai ales la începutul și la sfârșitul cărții. Atunci pune o altă carte sub partea cu cele mai puține pagini, ca să poți scrie drept.
• Hârtia și pixul. Hârtia e adesea subțire, ca să rămână cartea ușor de folosit. Dacă scrii cu stiloul, încearcă mai întâi câteva cuvinte pe o pagină din spate. Un pix cu gel sau un pix cu bilă fin se vede cel mai puțin pe partea cealaltă.
• Sărbătorile. Cărțile importate trec uneori sărbătorile altei țări. Nu e grav, dar e bine de știut.

Dacă vrei să încerci mai întâi fără să cumperi o carte, poți face asta și într-un caiet obișnuit. Pune o dată pe fiecare pagină și împarte-o în căsuțe cu rigla. Sau ia un biblioraft cu file detașabile, ca să hotărăști singur câți ani faci.

Un sfat pe care îl auzi des: alege o carte care îți place. O iei în mână în fiecare zi, ani la rând. O carte de care te atașezi o lași mai greu deoparte.

Ce scrii în câteva rânduri

Spațiul mic nu e o limită, ci chiar ideea întregului jurnal. Nu trebuie să scrii o poveste, doar să lași o urmă. Nu încerca să prinzi totul, alege un singur lucru.

Ce se potrivește bine:

• ce ai făcut: o zi de lucru, o plimbare, o zi de naștere
• ceva mărunt pe care altfel l-ai uita: o propoziție a copilului tău, o glumă la masă
• vremea, primul narcis din grădină, prima noapte cu căldura pornită
• cum te-ai simțit, în câteva cuvinte
• ce ai citit, ai gătit sau ai văzut
• cum ai dormit sau cum a stat sănătatea

Un obicei util e să rezumi ziua sus, în câteva cuvinte-cheie, sau să încercuiești un singur cuvânt. Așa găsești repede mai târziu în ce an s-a întâmplat ceva.

Unii scriu dimineața despre ziua de dinainte. Merge bine dacă seara ești prea obosit, iar cu o noapte la mijloc știi adesea mai bine ce a contat cu adevărat.

Lasă-l să fie și puțin al tău. Un sticker mic, o fâșie de washi tape (bandă decorativă de hârtie) sau un desen mic pe margine sunt în regulă, atâta timp cât lași căsuțele libere pentru anii următori. Pentru lipit de-adevăratelea, un jurnal pe mai mulți ani e prea subțire.

Împreună cu un jurnal obișnuit sau un planner

Un jurnal pe mai mulți ani nu le înlocuiește pe toate. O călătorie lungă, o săptămână grea sau o zi plină de gânduri nu încap în trei rânduri. De aceea, mulți oameni țin și o a doua carte alături.

Câteva combinații care merg bine:

• Jurnal pe mai mulți ani plus journal. În cartea mică intră faptele, iar într-un jurnal obișnuit sau într-un journal, gândurile și sentimentele. Dacă vrei să le legi, scrie în căsuță o trimitere, de exemplu „vezi journal”.
• Jurnal pe mai mulți ani plus planner. Programările, cumpărăturile și sarcinile își au locul în planner. Așa, jurnalul pe mai mulți ani rămâne despre viața ta, nu despre lista ta de sarcini.
• Jurnal pe mai mulți ani plus album. Bilețelele, ambalajele și fotografiile merg într-o carte separată sau într-un scrapbook. Jurnalul pe mai mulți ani rămâne atunci plat și încape ani de zile între coperți.

O regulă bună: nu scrie niciodată același lucru în două locuri. Dă fiecărei cărți rolul ei și n-o să ți se pară muncă în dublu.

Ce faci dacă sari peste zile

O să sari peste zile. Oricine ține un jurnal pe mai mulți ani are căsuțe goale. Diferența dintre cine continuă și cine renunță ține mai ales de felul în care te porți cu golurile acestea.

• Lasă-le goale. O căsuță goală nu e o greșeală. Cartea merge mai departe, iar mâine te așteaptă din nou o căsuță.
• Nu completa cu orice preț. Cine a rămas în urmă cu o săptămână și vrea să recupereze tot se descurajează repede. Scrie cel mult zilele pe care ți le mai amintești și reia de azi.
• Păstrează lucrurile mici. Un rând e de ajuns. Chiar și „zi liniștită, nimic special” contează.
• Alege momente fixe. Dacă nu reușești zilnic, poți nota doar zilele speciale: zile de naștere, sărbători, prima zi de școală. Și așa, după câțiva ani, ai comparații frumoase.
• Pur și simplu reîncepe. Poți continua pe orice pagină, chiar și după luni de pauză.

Uneori un an e atât de greu încât o vreme nu vrei să vezi paginile vechi, de exemplu după o pierdere. Atunci cartea poate sta închisă o perioadă. Te așteaptă până ești din nou pregătit.

De ce e atât de frumos să privești înapoi

Partea cea mai frumoasă a unui jurnal pe mai mulți ani o descoperi abia în al doilea an. Deschizi pagina și acolo e scris: ce făceai anul trecut, ce te îngrijora, cât de mic era copilul tău pe atunci.

Vezi lucruri pe care într-un jurnal obișnuit nu le-ai observa niciodată. Că în fiecare primăvară răcești cam în aceeași săptămână. Că mărul înflorește într-un an mai devreme decât în altul. Că grija de anul trecut acum abia dacă mai merită un gând. Uneori dai peste coincidențe: doi ani la rând, în aceeași zi, o felicitare de la aceeași prietenă.

Și vezi ce a rămas la fel. Asta e la fel de prețios ca ceea ce s-a schimbat.

După trei sau cinci ani ai o carte mică ce adună o bucată din viața ta, zi după zi. O carte pe care o păstrezi și pe care peste douăzeci de ani o să vrei în continuare să o deschizi.