Flori și frunze presate în jurnalul sau albumul tău

O panseluță din grădină, o frunză de la plimbarea prin pădure, floricica din buchetul miresei. Natura pe o pagină îți dă ceva ce hârtia nu poate: e reală. Dar e și fragilă. Cu câteva obiceiuri simple rămâne frumoasă, iar restul cărții tale nu are de suferit.

Ce flori și frunze se potrivesc

Cele plate sunt cele mai bune prietene ale tale. Florile cu petale subțiri și deschise se usucă frumos și stau apoi drept pe pagină. Gândește-te la panseluțe, nu-mă-uita, piciorul-cocoșului, părăluțe, anemone mici, ierburi fine, frunze de ferigă și petale separate.

Florile cu capete groase, cum sunt trandafirii, bujorii sau o lalea întreagă, sunt mai dificile. Se usucă inegal, țin multă vreme umezeala și îți umflă cartea. Desfă-le și presează petalele separat sau alege un boboc în loc de floarea întreagă.

Culege-le într-o zi uscată, după ce s-a dus roua și când floarea abia s-a deschis. O floare udă sau deja trecută se înnegrește și se înmoaie. Iar în natură culege doar ce ai voie: în ariile protejate și pe marginea drumurilor cresc uneori specii ocrotite. Grădina ta, un buchet de la piață sau unul primit în dar sunt mereu o alegere sigură.

Cum presezi flori într-o carte

Cea mai simplă metodă este și cea mai bună. Ai nevoie de o carte groasă și grea de care te poți lipsi o vreme și de hârtie care absoarbe umezeala.

1. Pune o foaie de hârtie sugativă, un prosop de hârtie sau hârtie de imprimantă mată pe o pagină a cărții. Merge și hârtia de copt, care nu se lipește de floare, dar nu absoarbe umezeala.
2. Așază florile pe ea fără să se atingă între ele. Aranjează petalele cum vrei să arate mai târziu, acum încă se poate.
3. Pune deasupra o a doua foaie de hârtie și închide cartea.
4. Mai pune ceva greu deasupra: câteva alte cărți sau un fier de călcat oprit.
5. Las-o, orientativ, între una și trei săptămâni într-un loc uscat, până când florile devin ca de hârtie. După câteva zile schimbă hârtia, dacă o simți umedă.

Hârtia contează. Fără un strat intermediar, umezeala trece în paginile cărții, care se pot păta. Așa că nu folosi o carte la care ții.

Dacă presezi des, îți poți face sau cumpăra o presă de flori: două plăcuțe cu șuruburi la colțuri și straturi de carton și hârtie sugativă între ele. Principiul e același, doar că presarea e mai uniformă și mai rapidă. Există și metode cu microunde sau cu fierul de călcat. Sunt rapide, dar riscul ca floarea să se ardă sau să se decoloreze e mai mare. Încearcă mai întâi cu o floare la care nu ții.

E chiar uscată?

Aici apar cel mai des problemele. O floare care pare uscată pe dinafară poate avea încă umezeală în interior. Îți dai seama abia după ce a stat câteva săptămâni în album.

O floare bine uscată pare ca de hârtie la atingere, nu se mai îndoaie moale și nu e rece pe piele. Dacă ai îndoieli, mai las-o o săptămână. Nu te costă nimic, în schimb o floare lipită prea devreme te poate costa o pagină.

Își păstrează culoarea?

Răspunsul sincer: nu în totalitate. Orice floare uscată își schimbă culoarea. Unele se deschid la culoare, altele se închid sau devin mai maronii. Albastrul, movul și galbenul rezistă de regulă cel mai mult. Roșul se închide adesea, iar albul și rozul se pot îngălbeni sau înnegri.

Câteva lucruri te ajută totuși:

• Usucă repede. Cu cât iese mai repede umezeala, cu atât păstrezi mai multă culoare. Schimbă hârtia la timp.
• Păstrează la întuneric. Lumina e cel mai mare dușman al culorii. Un album închis în dulap rămâne frumos mai mult timp decât un jurnal lăsat deschis pe pervaz.
• Acceptă schimbarea. Aspectul acela delicat, decolorat, se potrivește tocmai cu o pagină vintage sau naturală. Multe scrapperițe îl preferă culorii vii a florii proaspete.

Dacă vrei neapărat să păstrezi culoarea originală, fă o fotografie florii proaspete și lipește-o lângă ea.

Cum le fixezi fără să se rupă sau să alunece

Florile uscate sunt casante. De fiecare dată când deschizi și închizi cartea, se freacă de pagina de alături. De aceea, alege o metodă potrivită pentru cartea ta.

• Un strat subțire de lipici. Întinde lipiciul pe pagină, nu pe floare, și așază floarea ușor peste el. Cel mai bine merge un lipici care se usucă transparent. Picăturile groase lasă pete.
• Bandă adezivă transparentă. O fâșie peste tulpină ține floarea pe loc fără să trebuiască s-o lipești în întregime. Merge și washi tape (bandă japoneză subțire din hârtie), frumoasă dacă vrei tocmai ca banda să se vadă.
• O ferestruică. Decupează un cerc sau un dreptunghi din pagină, lipește bandă transparentă sau folie peste gaură pe ambele părți și pune floarea între ele. Așa o poți privi din două părți. Trasează linia de tăiere cu creionul, nu cu pixul, ca s-o poți șterge cu guma fără să strici hârtia.
• Folie autoadezivă sau laminare. Pune florile pe partea adezivă a unei bucăți de folie pentru coperți și acoperă-le cu o a doua bucată, lăsând o margine de un centimetru sau doi. Așa nu mai pot aluneca și aproape că nu se mai rup. O floricică laminată într-o ferestruică decupată e și o soluție frumoasă pentru o felicitare.
• Un strat de lac sau de lipici pentru decupaj deasupra. Întărește floarea și îi dă un aspect lucios, aproape laminat. Merge bine pe un semn de carte sau pe o copertă, dar e definitiv.
• Un plicuț sau o pungă. Pentru lucrurile cu adevărat fragile, cum ar fi o petală de trandafir dintr-un buchet, cel mai sigur e un plicuț mic din hârtie pergaminată sau o pungă transparentă în album. Le poți scoate și privi fără să se frece de alte pagini.

Un sfat care face mare diferență: pune o foaie de hârtie sugativă sau de hârtie subțire transparentă în dreptul paginii cu flori. Așa nu se mai freacă de următorul spread.

Materialele naturale și aciditatea

Florile și frunzele nu sunt materiale de arhivă. Resturile de plante conțin acizi și lignină, substanța care face și hârtia să se îngălbenească. În timp, peste ani, se pot decolora și pot lăsa pete pe hârtia de dedesubt.

Pentru jurnalul tău, de obicei asta nu e o problemă. Face parte din farmecul lui. Într-un album cu fotografii, însă, e bine să păstrezi puțină distanță.

• Nu lăsa florile să atingă fotografiile. Lipește-le lângă fotografie, nu peste ea sau sub ea.
• Ideal, pune-le pe o bucată separată de cardstock (hârtie groasă și rezistentă), care să servească drept strat de protecție.
• Așază obiectele tari sau ascuțite, cum ar fi scoicile sau crenguțele, astfel încât să nu zgârie fotografiile când închizi albumul.
• Pentru restul paginii alege hârtie fără acid și lipici sigur pentru fotografii, ca de obicei.

Cum previi mucegaiul și putrezirea

Mucegaiul apare aproape întotdeauna din cauza umezelii: din floarea în sine sau din încăperea în care stă cartea.

• Lipește doar ce e complet uscat. O floare care mai are umezeală putrezește sau mucegăiește într-o carte închisă.
• Florile proaspete sau bobițele nu au ce căuta într-un album. Nici tulpinile groase, capsulele cu semințe și frunzele cărnoase, decât dacă sunt bine uscate.
• Păstrează cartea într-un loc uscat, cu temperatură constantă. Nu într-o pivniță umedă sau într-un pod rece.
• Mai aruncă din când în când o privire printre pagini. Dacă vezi puf alb sau verde, scoate imediat floarea și lasă pagina să se aerisească. Și gângăniile mici, cum sunt păduchii de carte, iubesc resturile de plante.

Preferi să nu folosești o floare reală? Scanează-o sau print-eaz-o

Uneori o floare reală pur și simplu nu e o idee bună. Într-un album care trebuie să reziste generații, lângă fotografii pe care nu vrei să le riști sau într-o carte care trece des prin mâini.

În cazul ăsta, pune floarea presată pe geamul scannerului, cu o foaie albă sau neagră deasupra. Rezultatul e surprinzător de detaliat: se vede fiecare nervură. Poți imprima scanarea pe o hârtie frumoasă, o poți decupa și lipi ca pe orice altă imagine. O poți și micșora, repeta sau folosi ca fundal.

O fotografie a florii proaspete merge la fel de bine și are avantajul că redă culoarea corectă. Așa ai ce e mai bun din ambele lumi: floarea reală în siguranță într-un plicuț și imaginea liberă pe pagină.

Câteva idei de început

• O pagină de ierbar: o singură specie pe pagină, cu numele, data și locul unde ai găsit-o, scrise de mâna ta.
• O pagină de sezon cu ce aduci într-o lună din grădină sau de la plimbări.
• Floricica dintr-un buchet de nuntă sau de înmormântare, într-o ferestruică lângă felicitarea din ziua aceea.
• Hârtie făcută de tine: petale uscate lipite între două straturi de hârtie subțire de pliculețe de ceai dau o foaie ușor translucidă, cu personalitate proprie.

Începe cu câteva panseluțe din grădină și o carte groasă. Peste câteva săptămâni o să știi exact cum ies.