Ce hârtie alegi: cardstock, hârtie cu model și gramaj

Într-un magazin de hobby, toată hârtia pare la fel, până când observi acasă că fundalul se ondulează sub lipici sau că felicitarea rămâne moale. Hârtia e baza fiecărei pagini, iar cu câteva noțiuni o alegi mult mai bine. Aici afli care e diferența dintre cardstock și hârtia cu model, ce înseamnă gramele de pe etichetă și când hârtia ieftină e suficient de bună.

Cardstock și hârtie cu model

Cardstock-ul este o hârtie rezistentă, mai groasă decât hârtia de imprimantă și mai subțire decât cartonul. De obicei are o singură culoare, uneori cu o textură, de pildă de pânză sau cu dungi fine. Îl folosești ca bază pentru o pagină, ca mat în spatele unei fotografii (o margine de hârtie care scoate fotografia în evidență), pentru tag-uri, etichete și tot ce trebuie să rămână ferm.

Hârtia cu model, numită și patterned paper sau hârtie de scrapbooking, este hârtia imprimată: flori, carouri, buline, texte, hărți de orașe. E mai subțire decât cardstock-ul și are rolul de a crea atmosferă. O folosești ca fundal, ca strat, pentru fâșii și forme decupate.

Cele două se completează. O structură des folosită este o bază de cardstock, peste ea o coală sau o fâșie de hârtie cu model, iar fotografia pe un mat de cardstock uni. Hârtia uni aduce liniște, hârtia imprimată spune povestea.

Atenție: denumirea de pe ambalaj nu spune mereu cât de groasă e hârtia. Unele hârtii cu model sunt de fapt un cardstock subțire, altele nu sunt cu mult mai groase decât hârtia obișnuită. De aceea, uită-te la greutatea trecută pe ambalaj.

Ce înseamnă gramajul

Greutatea hârtiei se exprimă în grame pe metru pătrat, g/m². O coală de 80 g/m² ar cântări 80 de grame dacă ar avea exact un metru pătrat. Hârtia obișnuită de imprimantă e de obicei pe acolo, iar cardstock-ul are un gramaj de peste două ori mai mare.

Cu cât numărul e mai mare, cu atât hârtia e de obicei mai groasă și mai rigidă. Dar e vorba de o greutate, nu de o grosime. Două tipuri de hârtie cu aceeași greutate se pot simți diferit: hârtia kraft, de exemplu, poate părea mai rigidă decât o hârtie netedă, satinată, cu același gramaj, pentru că e făcută altfel. De aceea, unii producători trec și grosimea unei coli, în microni sau în mil.

Ca reper:

• 80–100 g/m²: hârtie de imprimantă, pentru ciorne, șabloane și journaling pe care îl lipești pe pagină.
• 120–170 g/m²: hârtie cu model și straturi subțiri, fâșii, forme decupate și pliuri.
• 200–250 g/m²: cardstock obișnuit, pentru baze de pagină, maturi, felicitări și forme ștanțate.
• 270–300 g/m² și peste: foarte rezistent, pentru coperți, cutiuțe, felicitări cu multe straturi și mini-albume.

Cu cât pui pe o pagină mai multe straturi, mai mult lipici și mai multe embellishments (ornamente precum nasturi, stickere și flori), cu atât baza trebuie să fie mai rezistentă. Pe o coală subțire, totul se îndoaie de îndată ce o ridici.

În același timp, nu vrei ca totul să fie gros. Un album doar cu hârtie grea se închide greu și devine greoi. La un mini-album combini deci pagini rezistente cu hârtie decorativă mai subțire, ca pliurile și cotorul să reziste.

Dacă lucrezi cu un plotter de tăiere sau cu o mașină de ștanțat, verifică ce suportă aparatul tău. Hârtia foarte groasă nu se taie mereu curat. Invers, hârtia foarte subțire se poate rupe la formele fine.

Hârtie subțire fără ondulări

Hârtia mai subțire se deformează mai repede de la lipiciul umed. Folosește cât mai puțin și întinde-l bine sau alege bandă dublu adezivă cu rolă. Pune o coală proaspăt lipită câteva ore sub un teanc de cărți, ca să se usuce dreaptă.

Dacă vrei să lucrezi cu vopsea, cerneală și apă, hârtia cu model obișnuită nu e suficientă. Pentru asta folosești hârtie de acuarelă sau hârtie mixed media de aproximativ 250–300 g/m².

Imprimată pe o față, pe ambele fețe și colorată în masă

Hârtia cu model e imprimată pe o singură față sau pe ambele. Cea imprimată pe o față e adesea puțin mai ieftină și ușor de folosit: știi imediat care e spatele, pe care pui lipiciul. Hârtia imprimată pe ambele fețe are pe fiecare parte un alt model, asortat. E practică atunci când se văd ambele fețe, la clapete, plicuri, stegulețe și felicitări pliate. Și practic ai două coli într-una.

La cardstock, verifică dacă e colorat în masă, în engleză core dyed. Asta înseamnă că hârtia e colorată în toată grosimea ei. Cardstock-ul colorat obișnuit are uneori un miez alb, pe care îl vezi imediat ce rupi sau șlefuiești o margine ori folosești un folder de embosare. La hârtia colorată în masă, culoarea rămâne la fel și pe margine. Dacă vrei tocmai acel contrast, hârtia cu miez alb e frumoasă pentru margini rupte și șlefuite.

Colecții de hârtie sau coli separate

O colecție este o serie de hârtii dintr-o singură linie de design, cu aceleași culori și același stil. Se potrivesc între ele, așa că nu trebuie să le asortezi tu. Le cumperi ca bloc, cu colile lipite pe o latură, sau ca set de coli separate într-o folie.

Un astfel de bloc e ideal când abia începi sau când vrei să faci un album mare cu o singură atmosferă. Riscul: de multe ori conține câteva coli pe care nu le folosești niciodată. De aceea, cine face scrapbooking de ceva vreme preferă adesea coli separate, care se potrivesc exact cu fotografiile din acel moment. Sunt mai scumpe la bucată, dar îți rămâne mai puțin nefolosit.

O cale de mijloc care funcționează bine: alege-ți culorile după fotografii, ia un teanc mic în trei sau patru culori, cu câteva coli din fiecare, și completează cu cardstock uni alb, negru și kraft. Albul se termină mereu mai repede decât crezi.

Despre formate: dimensiunea clasică este 30,5 × 30,5 cm (12 × 12 inch). Blocurile de 15 × 15 cm (6 × 6 inch) sunt potrivite pentru felicitări, maturi și mini-albume, pentru că modelele sunt imprimate mai mic. Ce format de album ți se potrivește afli într-un articol separat.

Kraft, vellum și alte hârtii speciale

Hârtia kraft este hârtia maro, puțin aspră, pe care o știi de la hârtia de împachetat și pungile de hârtie. Sub formă de cardstock, e o bază iertătoare: aproape orice culoare și orice model arată bine pe ea. Atenție, spatele are uneori altă nuanță decât fața și verifică pe etichetă dacă e fără acid, pentru că nu orice hârtie maro este.

Vellum-ul este o hârtie translucidă, cam ca hârtia de calc. Creează un strat moale, difuz, peste o fotografie sau un model și e frumos pentru titluri și plicuri. Partea dificilă e lipiciul: se vede prin hârtie. De aceea, lipește vellum-ul în locurile unde vine ceva opac deasupra sau fixează-l cu brads (știfturi decorative), capse, cusături sau o fâșie de washi tape.

Mai găsești:

• Hârtie cu sclipici și hârtie metalizată, pentru accente mici, precum un titlu sau un cerc în spatele unei date. Suprafețele mari devin repede prea încărcate.
• Hârtie în relief sau cu textură, de exemplu cu textură de pânză sau cu bobițe mici. Frumoasă pentru pagini naturale sau vintage, mai puțin potrivită pentru ștampilat detalii fine.
• Cardstock neted, cel mai bun pentru ștampile cu linii fine și pentru scris.
• Hârtie de acuarelă, pentru tot ce implică multă apă.

Hârtia colorată pentru lucru manual, cum folosesc copiii la școală, e ieftină, dar culorile se decolorează repede. Pentru un album care trebuie să reziste mult timp, nu e o alegere bună.

Hârtia ieftină e suficient de bună?

Uneori, da. Pentru exersat, șabloane, o primă felicitare sau un jurnal pe care îl folosești intens, hârtia ieftină e perfectă. Îndrăznești să încerci mai multe cu ea, iar asta contează mult la început.

Pentru un album pe care vrei să-l păstrezi sau pentru un cadou, lucrurile stau altfel. Dezavantajele cunoscute ale seturilor foarte ieftine:

• Hârtia e subțire și se ondulează sub lipici.
• Imprimarea e neclară sau culorile sunt șterse.
• Într-un bloc sunt doar una sau două coli care chiar îți plac.
• Nu scrie dacă e fără acid, așa că nu știi cum va arăta peste ani.

Pipăie coala, ține-o în lumină și uită-te la greutatea de pe ambalaj. O coală rezistentă, imprimată clar, dintr-un set accesibil poate fi foarte bună, iar o coală subțire ca foița dintr-un bloc scump, nu. Mai bine câteva coli bune decât un teanc pe care nu-l folosești niciodată.

Dacă vrei hârtie care să nu-ți deterioreze fotografiile, caută pe etichetă „fără acid” și „fără lignină”. Ce înseamnă exact asta și când contează afli într-un articol separat.

Imprimat acasă

Poți cumpăra și hârtie digitală și s-o imprimi singur. Verifică atunci ce suportă imprimanta ta: multe imprimante de acasă au o limită de gramaj, iar la o imprimantă laser tonerul se desprinde uneori de pe hârtia foarte groasă. Testează mai întâi pe o singură coală și alege hârtie netedă pentru cea mai clară imprimare. Citește și licența, pentru că nu orice design poate fi folosit oriunde.

Cum începi

Dacă nu ai încă nimic, te descurci cu puțin: un teanc de cardstock alb de aproximativ 200–250 g/m², puțin negru și kraft și un bloc de hârtie cu model ale cărui culori ți se par frumoase lângă fotografiile tale. Cu ele faci primele pagini și descoperi de la sine ce hârtie îți place în mâini. Senzația asta e, până la urmă, cel mai bun ghid.