Cum faci un jurnal din materiale reciclate

Un jurnal din materiale reciclate nu începe în magazin, ci la coșul de hârtie. O cutie de cereale, plicul unei scrisori, pliculețul ceaiului tău: e hârtie care are deja o poveste. Cu puțină pregătire, devine o carte care nu arată ca nicio alta. O astfel de carte se numește adesea junk journal, adică, literal, un jurnal din vechituri, deși rareori arată așa.

Ce resturi poți folosi

Timp de o săptămână, uită-te cu atenție la ce arunci. O să vezi câtă hârtie bună trece pe la tine. Câteva categorii pe care scrapperii le păstrează cu drag:

• Plicuri, mai ales cele din hârtie groasă sau colorată, și interiorul plicurilor de la bancă, cu modelele lor mărunte, albastre sau gri. Un plic e totodată un buzunar pentru cartonașe.
• Ambalaje de carton: cutii de cereale, biscuiți sărați, ceai și pastă de dinți. Interiorul gri sau maro e un fundal liniștit.
• Pliculețe de ceai folosite, din hârtie. Uscate și golite, capătă singure pete și nuanțe, de parcă le-ai fi colorat de mână.
• Pagini din cărți vechi, partituri, hărți și file de calendar.
• Hârtie kraft, hârtie de împachetat și pungi de hârtie.
• Etichete și panglici de la haine, etichete de pe sticle, banderolele de pe cărți, pliante și cartonașul cu informații care vine cu un buchet de flori.
• Bilete de la ieșiri și bonuri care nu sunt tipărite pe hârtie termică.
• Resturi din proiecte mai vechi: fâșii de hârtie decorativă, forme decupate cu perforatorul, ce a rămas dintr-o coală de stickere.

Nu trebuie să păstrezi tot. Alege ce îți place ca, culoare, literă sau textură. O cutie plină de lucruri despre care nu ești sigur mai mult te blochează.

Ce e sigur și ce nu

Nu toate resturile își au locul într-o carte. Pe unele e mai bine să le lași deoparte sau să le tratezi altfel:

• Grăsime și mâncare. O cutie de pizza, o pungă unsuroasă sau o caserolă cu sos atrag dăunători și lasă pete care se văd prin hârtie. Tot ce încă miroase a mâncare nu are ce căuta acolo.
• Hârtie umedă sau mucegăită. Mucegaiul se întinde la restul cărții. Ce miroase a închis sau are puncte negre se aruncă.
• Bonurile termice, hârtia lucioasă de la casă care se înnegrește când o zgârii. Se șterge în câțiva ani și poate conține substanțe pe care e mai bine să nu le atingi des. Fotografiază sau scanează bonul dacă vrei să păstrezi ce scrie pe el.
• Margini tăioase. Capsele metalice de la pliculețele de ceai, marginea zimțată a unui ambalaj de folie sau plasticul cu margini dure le scoți sau le șlefuiești.
• Cartonul lucios, cu strat de lac, și folia de plastic. Nu sunt periculoase, dar adezivul se prinde greu de ele. Șlefuiește suprafața cu hârtie abrazivă sau folosește un lipici mai puternic.

Încă un lucru bun de știut: hârtia veche, hârtia de ziar și cartonul obișnuit nu sunt, de obicei, fără acid. Se îngălbenesc și pot decolora hârtia și fotografiile de lângă ele. La un junk journal tocmai asta e adesea farmecul, dar nu pune o fotografie originală importantă direct lângă un ziar vechi.

Cum cureți și pregătești materialele

Pregătirea durează puțin, dar te scutește de multe bătăi de cap când ajungi la lipit.

Pliculețele de ceai le lași mai întâi să se usuce complet, pe un prosop de bucătărie sau pe un grătar. Apoi tai cu grijă capsa și ața, deschizi pliculețul pe o parte și scuturi ceaiul afară. O pensulă moale te ajută cu ultimele firimituri. Dacă vrei, le poți călca apoi puțin, la temperatură mică, ca să fie frumos de plate. Hârtia subțire a pliculețelor se rupe ușor; lipește-o pe o bucată de carton subțire dacă vrei să fie mai rezistentă.

Cutiile și ambalajele le desfaci de-a lungul îmbinărilor lipite. Le ștergi cu o cârpă uscată sau ușor umedă și le lași să se usuce bine înainte să le pui deoparte. Marginile cu lipici și banda adezivă le dezlipești unde se poate.

Apoi pune totul o noapte sub un teanc de cărți. Materialele plate se lucrează mult mai ușor, iar cartea ta se va închide mai bine.

Păstrează-ți colecția plată și uscată, într-un dosar sau o cutie, ideal sortată: cartonul cu cartonul, hârtia subțire cu hârtia subțire, bucățelele mici într-o pungă.

Cum faci o copertă din carton

O cutie solidă e baza unei coperte bune. Pentru o carte groasă, ia carton rezistent, cum ar fi carton ondulat subțire sau două straturi lipite unul peste altul. Cartonul mai subțire al unei cutii de cereale e suficient pentru o carte mică sau subțire.

1. Stabilește dimensiunea paginilor și adaugă jumătate de centimetru de jur împrejur. Așa coperta iese puțin în afară și marginile hârtiei sunt protejate.
2. Taie două coperți la această dimensiune, cu un cutter ascuțit și o riglă, pe o planșă de tăiere.
3. Taie un cotor: o fâșie de carton la fel de înaltă ca coperțile și la fel de lată cât e de gros teancul de pagini.
4. Așază cele trei bucăți una lângă alta, cu câțiva milimetri între copertă și cotor. Spațiul ăsta e balamaua, altfel cartea nu se deschide.
5. Îmbracă totul cu o singură bucată de hârtie rezistentă, cum ar fi hârtie kraft, o hartă veche sau o bucată de material textil. Las-o să depășească doi centimetri de jur împrejur, taie colțurile oblic și îndoaie marginile spre interior.
6. Lipește pe interior o forză de hârtie peste marginile îndoite. Arată mai îngrijit și întărește balamaua.

Lasă coperta să se usuce o noapte sub o greutate. Dacă legi cartea din câteva caiete (teancuri de coli îndoite), înțepi găurile în cotor și le coși. Dacă vrei ceva mai simplu, fă găuri cu un perforator și leag-o cu un inel sau o panglică. Despre legatul cu ață va apărea un articol separat.

Poți lăsa și exteriorul așa cum e. O copertă dintr-o cutie pe care încă se vede jumătate de logo are și ea farmecul ei.

Cum combini materialele reciclate cu cele noi

Un jurnal nu trebuie să fie sută la sută din resturi. Tocmai combinația îl face ușor de folosit.

Folosește hârtie nouă, fără acid, sau cardstock (hârtie de bază groasă) acolo unde contează: sub o fotografie, pentru text pe care vrei să-l poți citi cu adevărat și pentru pagini pe care vrei să le păstrezi mult timp. Materialul reciclat poate sta în jur, ca fundal, ca buzunar sau ca fâșie pe margine.

Dacă e vorba de o fotografie deosebită, lipește o copie și păstrează originalul separat. Așa nu mai contează ce face hârtia veche în timp.

Alternează și grosimile. O carte doar cu hârtie subțire pare moale, una doar cu carton nu se închide. Un ritm de o pagină groasă, câteva subțiri și apoi un plic merge adesea bine.

Ai grijă cu tehnicile umede. Vopseaua, mult lipici sau ceaiul fac hârtia să se ondulească. Folosește un strat subțire de lipici, lasă totul să se usuce bine și pune cartea sub o greutate cât se usucă.

Cum folosești resturile și stickerele

Resturile sunt o meserie în sine. Dacă le arunci într-o cutie mare, rareori le mai folosești. Te ajută două obiceiuri:

• Taie-le imediat la dimensiuni fixe. Cartonașele de 10 × 15 cm sau 7,5 × 10 cm încap în paginile cu buzunare și sunt bune drept cartonașe de journaling. Rotunjește colțurile și ai un teanc gata de folosit.
• Fă din ele propriul set de embellishments (decorațiuni). Decupează cu perforatorul sau cu foarfeca forme din cele mai frumoase bucăți, cum ar fi floricele, etichete și cercuri, și păstrează-le împreună într-o pungă.

Fâșiile înguste le lipești una lângă alta pe marginea unei pagini, ca o bordură colorată. Bucățelele mici devin un colaj: lipește-le în toate direcțiile pe o coală și decupează mai târziu din ea pătrățele sau etichete.

Ultima bucată dintr-o coală de stickere, literele rămase și singurul sticker care nu se potrivește nicăieri le aduni pe o foaie de hârtie de copt sau pe spatele unei coli vechi de stickere. Într-un junk journal, tocmai bucățile astea răzlețe își găsesc locul.

De unde să începi

Nu începe cu toată cartea. Fă mai întâi câteva pagini separate din ce ai adunat săptămâna asta și vezi ce-ți place. Alege patru sau cinci bucăți, lasă una să fie vedeta și lipește restul în jurul ei. Cartea crește de la sine și are voie să arate puțin dezordonat. Asta e toată ideea.